Mercurie de Smolensk

Sfântul mucenic Mercurie de Smolensk (mort în 1239) este cinstit ca mucenic și ca ocrotitor al orașului Smolensk, pe care, după Viața lui, l-⁠a scăpat atunci când tătarii lui Batu ajunseseră în fața cetății. Se pomenește la 24 noiembrie, pe stil vechi (7 decembrie pe stil nou), cu slujbă cu șase stihiri. Fișa noastră dă nașterea în 1150, dar izvorul rus nu spune anul nașterii.

Viața după tradiție

Mercurie era slav din Moravia, de neam domnesc. Tânăr, a venit la Smolensk și a intrat în slujba prințului de acolo. După Viața lui, un monument al scrisului rus vechi, „Cuvânt despre Mercurie de Smolensk”, se deosebea prin credința lui și printr-⁠o viață cucernică: se nevoia în post și în curăție. A primit mucenicia în 1239, în vremea năvălirii hanului Batu asupra Smolenskului. După predanie, când oștile tătare stăteau la douăzeci și cinci de verste de oraș, la Dolgomostie, paraclisierul din catedrală, ce se ruga noaptea înaintea icoanei Maicii Domnului, a văzut-⁠o pe Născătoarea de Dumnezeu, care i-⁠a poruncit să-⁠l cheme pe Mercurie.

Sfântul a mers cu paraclisierul la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În biserică au găsit o lumânare aprinsă înaintea icoanei. Mercurie, căzând înaintea icoanei, s-⁠a rugat cu lacrimi, cerând ajutorul și ocrotirea Preasfintei Stăpâne. Atunci s-⁠a auzit un glas de la icoană: Robul Meu Mercurie, te trimit să alungi pe vrăjmași din cetatea aceasta și să aperi biserica aceasta; în această bătălie vei birui pe vrăjmași și vei primi de la Domnul cununa biruinței și a fericirii veșnice. Mercurie a ascultat porunca Maicii Domnului și noaptea a mers în tabăra dușmană, unde, după Viață, a nimicit o mulțime de vrăjmași, între care un uriaș care băga spaima în toți prin puterea lui. În luptă, fiul uriașului ucis i-⁠a tăiat capul lui Mercurie, dar tătarii, cuprinși de groază, au fugit, lăsând armele, mânați de o putere necunoscută, și au plecat din hotarele Smolenskului. Locuitorii au îngropat trupul lui Mercurie în catedrala Adormirii din Smolensk.

Cinstirea și izvoarele

Sărbătoarea bisericească în amintirea lui a fost rânduită la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea, dar încă din 1509 locuitorii Smolenskului îl cinsteau ca apărător al orașului. Mai mulți cercetători (între ei F. Buslaev, Serghie Spasski, Arsenie Kadlubovski, Leonid Beletki și Teodosie Spasski) au văzut în cinstirea lui o formă, pe pământ rusesc, a cultului grecesc și european al sfântului bizantin Mercurie din Cezareea, din secolul al III-⁠lea. Alcătuirea celei dintâi versiuni păstrate a Vieții a răspuns slăvirii ideologice a odoarelor Smolenskului după cucerirea orașului de marele prinț al Moscovei Vasile al III-⁠lea (1514), în vremea când se punea sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de Smolensk și se zidea catedrala din mănăstirea Novodevicii (1524). Se vede, așadar, că Viața, așa cum o avem, nu este un martor din vremea lui Batu. În amintirea poporului, cum o găsim la Ivan Bunin în „Suhodol” (1912), a rămas chipul unui om fără cap, cu capul în coif într-⁠o mână și cu icoana Călăuzitoarei în cealaltă.