Mercurie

Sfântul Mare Mucenic Mercurie a fost ostaș în armata romană în veacul al III-⁠lea, născut în Capadocia, și a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Deciu, la Cezareea Capadociei, în jurul anului 250. Biserica îl cinstește ca mare mucenic și ca ocrotitor al ostașilor, iar tradiția îl leagă de moartea lui Iulian Apostatul.

Familia și ostășia

După tradiția răspândită în Răsărit, Mercurie s-⁠a născut în jurul anului 224 sau 225, într-⁠o familie de neam grec din Capadocia, în cetatea Eskentos, deși alte relatări vorbesc de Roma. Viața greacă îl numește scit. Tatăl său, ofițer în armata romană, a fost botezat după o vedenie și a primit numele Noe, mama sa Safina, iar băiatul, numit de părinți Filopatir, adică iubitor de Tată. Tradiția spune că familia a fost dată fiarelor sălbatice, care nu le-⁠au făcut nimic. Tatăl a murit curând după aceea, iar Mercurie a fost ales să-⁠i ia locul în oaste.

Era plin de putere și de curaj și a ajuns vestit ca mânuitor al săbiei, cu faimă între tovarăși. Când barbarii au atacat, în vremea împăratului Deciu, Mercurie l-⁠a îmbărbătat pe suveran, spunând că Dumnezeu va nimici vrăjmașii. În zilele luptei i s-⁠a arătat arhanghelul Mihail cu o sabie strălucitoare, i-⁠a poruncit să nu se teamă și să nu uite pe Domnul său Dumnezeu după biruință. Mercurie a luat sabia și a doborât pe căpetenia dușmană, aducând biruința armatei romane. De aici vine și numele arab Abu Sayfain, adică purtătorul celor două săbii. Pentru vitejia lui, Deciu l-⁠a înălțat la rang de comandant.

Mucenicia

Mai târziu, în timp ce Deciu pornea prigoana și silea pe toți să aducă jertfe zeilor, Mercurie a văzut din nou îngerul, care i-⁠a amintit să nu uite pe Dumnezeu și că are de pătimit pentru El. Și-⁠a amintit atunci că tatăl său fusese creștin. A petrecut noaptea în rugăciune, mărturisindu-⁠și slăbiciunea înaintea Domnului. Când a fost chemat la palat să aducă tămâie zeilor, s-⁠a strecurat din mulțime, iar apoi, întrebat de împărat, a mărturisit că nu se închină nimănui afară de Domnul și Dumnezeul său, Iisus Hristos.

Deciu a încercat să-⁠l convingă să lepede credința, dar n-⁠a izbutit. L-⁠a despuiat de rang și l-⁠a supus la chinuri, iar de teama unei răscoale, căci poporul îl iubea pe Mercurie, l-⁠a trimis în lanțuri la Cezareea Capadociei. Acolo i s-⁠a tăiat capul, după tradiție la 4 decembrie 250, la vârsta de numai douăzeci și cinci de ani. Sfântul a primit astfel cununa muceniciei.

Minunea împotriva lui Iulian

Tradiția îl leagă de sfârșitul împăratului Iulian Apostatul, mare prigonitor al creștinilor. Se spune că Sfântul Vasile cel Mare se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, la care se afla și chipul mucenicului Mercurie cu o suliță, ca împăratul să nu se mai întoarcă din războiul cu perșii. Atunci a văzut că chipul lui Mercurie a pierit pentru o vreme, apoi a reapărut cu sulița plină de sânge. În aceeași vreme, Iulian a fost străpuns în războiul cu perșii de sulița unui ostaș necunoscut, care a dispărut pe loc.

Cinstirea

Mercurie este înfățișat pe icoane ca ostaș, iar în Egipt este cunoscut sub numele de Abu Sayfain. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 24 noiembrie. După unele izvoare, după încetarea celei dintâi prigoane s-⁠a arătat locul în care fusese îngropat.