Eanflaed de la Whitby

Sfânta Eanflæd (Eanflaed, Enfleda) a fost o prințesă din Deira, regină a Northumbriei și mai târziu stareță a mănăstirii Whitby, o mănăstire creștină de seamă din Anglia. S-⁠a născut la 19 aprilie 626 și a murit după 685 (anul exact nu se știe). Este pomenită la 24 noiembrie, după izvoare mai târzii.

Nașterea, botezul, surghiunul A fost fiica regelui Edwin al Northumbriei și a Æthelburgăi, la rândul ei fiica regelui Æthelberht al Kentului. Mama ei crescuse creștină, dar tatăl era păgân anglo-⁠saxon și nu se hotărâse pentru credința nouă când s-⁠a născut ea, în seara dinaintea Paștilor din 626, într-⁠o reședință regală de pe râul Derwent. Beda povestește că mai devreme, în ziua aceea, un ucigaș trimis de Cwichelm de Wessex a încercat să-⁠l omoare pe Edwin. Apoi Edwin, îndemnat de Paulinus, episcopul Æthelburgăi, a încuviințat botezul fiicei sale și a făgăduit să se facă creștin dacă va primi biruință asupra lui Cwichelm. Potrivit lui Beda, ea a fost botezată de Pogorârea Duhului Sfânt (8 iunie 626), împreună cu alți unsprezece din casa regală. Edwin a mers cu război împotriva lui Cwichelm, a biruit și a primit credința nouă în 627. Domnia lui s-⁠a sfârșit în 633, cu înfrângerea și moartea la Hatfield Chase. Din pricina vremurilor neliniștite de după moartea lui Edwin, Æthelburg s-⁠a întors cu episcopul Paulinus în Kent, iar Eanflæd a crescut sub ocrotirea unchiului ei, regele Eadbald al Kentului.

Întoarcerea, căsătoria În 642 Oswiu, regele Berniciei, din familia regală rivală a Northumbriei, a trimis la Kent, condus pe atunci de vărul Eanflædei, Eorcenberht, un preot numit Utta, să ceară mâna ei. Oswiu fusese căsătorit cu o prințesă bretonă, Rieinmellt, și devenise de curând rege după moartea fratelui său Oswald în bătălia de la Maserfield. Regele Penda al Merciei, biruitorul de la Maserfield, stăpânea centrul Britaniei, iar Oswiu avea nevoie de sprijin. Căsătoria cu Eanflæd i-⁠ar fi dat sprijin din partea Kentului și poate a francilor, iar copiii lor ar fi avut drepturi puternice asupra întregii Northumbrii. Data căsătoriei nu se cunoaște. Aceasta a izbutit doar în parte să aducă pașnic recunoașterea domniei lui în Deira. Până în 644 în Deira domnea Oswine, văr de-⁠al doilea al Eanflæd. În 651 Oswine a fost ucis de unul din generalii lui Oswiu. Ca să ispășească uciderea rudei soției, Oswiu a întemeiat mănăstirea Gilling, unde se făceau rugăciuni pentru amândoi regii.

Copiii, ocrotitoare a lui Wilfrid, sprijin al Romei Copiii ei cu Oswiu, cu diferite grade de siguranță, sunt Ecgfrith, Ælfwine, Osthryth și Ælfflæd. Căsătoriile și legăturile încâlcite ale lui Oswiu fac greu de aflat mama fiecărui copil; Kirby afirmă că Aldfrith, Ealhfrith și Ealhflæd nu s-⁠au născut din Eanflæd. Ea a fost ocrotitoarea de la început a lui Wilfrid, care a avut un rol mare în politica Northumbriei în vremea lui Ecgfrith, Aldfrith și Osred. Când Wilfrid a vrut să plece în pelerinaj la Roma, regina l-⁠a recomandat vărului ei, regele Eorcenberht al Kentului.

Văduva, stareța, sfânta Poate la câțiva ani după moartea lui Oswiu, în 670, Eanflæd s-⁠a retras la mănăstirea Whitby, întemeiată de Hilda. Mănăstirea era strâns legată de familia ei regală și mulți din ea sunt îngropați acolo. Neînțelegerile din Biserica Northumbriei au dus la Sinodul de la Whitby, ținut în 664, unde Oswiu a hotărât controversa despre data Paștilor, primind calculul roman. Whitby era o mănăstire dublă, cu maicile și monahii în încăperi separate, dar cu biserica și slujbele în comun. După moartea rudei ei, Hilda, întemeietoarea și stareța mănăstirii, în 680, Eanflæd a ajuns stareță împreună cu fiica ei Ælfflæd și a stat acolo până la moarte, în vremea fiului vitreg, Aldfrith (685-704). În acest timp, rămășițele regelui Edwin au fost îngropate din nou la Whitby. Alături de Edwin, Oswiu, Hilda și mai târziu Ælfflæd, a fost îngropată la Whitby. William de Malmesbury credea că rămășițele ei au fost mutate mai târziu la mănăstirea Glastonbury, unde în secolul al XII-⁠lea se spunea că i se afla un monument.