Ferjus din Grenoble

Sfântul Ierarh Mucenic Ferjus din Grenoble (Ferréol, Ferreolus) a fost episcop al Grenoble-⁠ului (Gratianopolis) în veacul al VII-⁠lea, și a murit ucis, în jurul anului 660 (o sursă dă 659). Este cinstit ca sfânt și mucenic în Biserica din Apus; cinstirea lui a fost întărită de papa Pius al X-⁠lea în 1903. Este pomenit la 12 ianuarie.

Viața lui este slab cunoscută. Provenea, după Bernard Bligny, dintr-⁠una din principalele familii galo-⁠romane ale Burgundiei, ca și predecesorul său, Clarus. A urcat pe scaunul din Grenoble în jurul anului 653; după catalogul episcopilor, a păstorit între Clarus, atestat în 654, și Bosus, atestat în 664. A fost asasinat, probabil din ordinul lui Clotar al III-⁠lea, la fel ca alți episcopi care au refuzat autoritatea regelui.

Despre moartea lui se păstrează două tradiții. Un rezumat al vieții sale din veacul al XVII-⁠lea povestește că predica pe muntele Esson (azi Mont Rachais), deasupra Grenoble-⁠ului, când a fost lovit în cap de un ucigaș și aruncat într-⁠un cuptor aprins; a fost îngropat în biserica unde predica. Vechile calendare ale eparhiei îl numesc mucenic; cea mai veche pătimire a lui a fost tipărită în 1513.