Filip Grigoriev

Sfântul Sfințit Mucenic Filip Grigoriev, preot, a murit de tifos în temniță la 17 ianuarie 1933, împreună cu protoiereii Alexandru Skalski și Ștefan Ponomarev, după ce fuseseră arestați de OGPU. Cei trei slujeau în orașul Verni, azi Almatî.

Părintele Alexandru

Alexandru Skalski s-⁠a născut în 1867 în gubernia Volânia, în familia preotului Filimon Skalski. În 1886 a fost numit citeț la biserica Sfintei Cruci din Kameneț-⁠Podolsk, iar în 1891 episcopul Neofit al Turkestanului l-⁠a primit în eparhia Turkestanului și l-⁠a numit citeț în stanița Zaițevskaia și învățător de religie la școala parohială. La 8 august 1893 a fost hirotonit diacon și a slujit la biserica Alexandru Nevski din Marghelan, apoi la 21 februarie 1899 a fost hirotonit preot, iar în 1900 a devenit paroh al bisericii Alexandro-⁠Mariinsk de la orfelinatul din Verni, unde a plantat împreună cu copiii un parc. În 1907 a fost numit paroh al bisericii Sfântul Nicolae de la Kuciugur, în Verni, unde a slujit până la arestare, ridicat la treapta de protoiereu și răsplătit cu multe distincții. Soția l-⁠a părăsit, nu aveau copii și trăia singur, dăruind tot timpul liber bolnavilor și celor lipsiți. Slujea solemn și sărbătoresc, cu glasul auzit până în ultimul colț al bisericii, spunând că slujirea la Sfântul Altar este slujirea lui Dumnezeu și trebuie făcută așa încât să răsune aerul.

Părintele Ștefan

Ștefan Konstantinovici Ponomarev s-⁠a născut la 14 decembrie 1880 în Verni. În 1895 a terminat școala parohială, în 1904 a fost numit citeț în satul Mihailovskoe, azi Turgen, și învățător de cântare la școala parohială. S-⁠a căsătorit cu fecioara Praskovia și, după cununie, i-⁠a spus să trăiască împreună ca frate și soră. De atunci au trăit ca monahii. În 1909 a fost hirotonit diacon, apoi preot. Între 1914 și 1917 a fost preot în spitalul militar de campanie pe front; în tranșee s-⁠a îmbolnăvit greu și abia a scăpat, iar de atunci a suferit de dureri mari de cap, mai ales iarna, când obiectele de cult de metal se acopereau de promoroacă. Apoi a slujit la biserica Sfântul Nicolae din Verni, ridicat la treapta de protoiereu. Slujea zilnic, trăia ca un monah aspru, iar slujbele lui erau liniștite, nesilite și pline de evlavie. Văzând că părintelui Alexandru îi este greu să trăiască singur, l-⁠a îndemnat să se mute la ei, iar matușca Praskovia a primit bucuroasă; au trăit în aceeași casă, în camere simple.

În 1923, scaunul Semireciei a fost ocupat de episcopul Nicolae Fedotov, care a trecut în același an la schisma reînnoitoare, iar în Semirecia aproape toată lumea a devenit reînnoitoristă. În 1927 părintele Alexandru a început să se plece spre reînnoitori și spunea că simte o mare tulburare. Părintele Ștefan i-⁠a spus că el nu va merge la reînnoitori și va sluji după rânduiala veche, dar nici pe el nu-⁠l lasă să plece. Ortodocșii din oraș se întristau și plângeau. Atunci femeile adunate în biserică au ales-⁠o pe cea mai îndrăzneață, pe o bătrână înaltă, Lucighina, care, în fața părintelui Alexandru, i-⁠a spus că nu are voie să-⁠și părăsească turma, amenințând că îl va lovi cu bastonul ei. Părintele Alexandru, uimit, a plâns și a intrat în altar, spunând că Domnul i-⁠a luminat sufletul și mintea prin acea bătrână. Părintele Ștefan l-⁠a oprit de la slujbă până la pocăință, iar la prima sărbătoare părintele Alexandru a făcut pocăință în fața clerului și a turmei și a slujit iar împreună cu el.

Părintele Filip și sfârșitul

Până în 1929 catedrala Înălțării a fost dată muzeului de istorie, iar reînnoitoriștii au trecut în biserica Sfintei Treimi. Biserica Sfântul Nicolae a rămas singura biserică ortodoxă, iar protoiereul Filip Grigoriev, care slujise în biserica Sfintei Treimi și nu voise să rămână cu reînnoitoriștii, a venit să slujească acolo. S-⁠a născut la 6 noiembrie 1870. După seminarul învățătoresc din Omsk, a slujit ca citeț în bisericile eparhiei Omsk, a fost hirotonit diacon la 22 iunie 1898 și preot la 24 octombrie 1902. Din 1906 a slujit în Kopevskoe, din 1911 în Novo-⁠Rojdestvenskoe, din 1913 în așezarea Bojedarovski, iar după 1917 în satul Alexandrovka din Semirecia, apoi în biserica Sfintei Treimi din Alma-⁠Ata și în cele din urmă în biserica Sfântul Nicolae.

La 10 decembrie 1932, OGPU i-⁠a arestat pe protoiereii Alexandru, Ștefan și Filip. În închisoare s-⁠au îmbolnăvit de tifos exantematic. Când starea lor a devenit fără nădejde, au fost mutați într-⁠o baracă pentru bolnavii de tifos, dar au stat acolo puțin. La 17 ianuarie 1933 a murit protoiereul Filip Grigoriev, la 18 ianuarie protoiereul Ștefan Ponomarev, iar la 20 ianuarie protoiereul Alexandru Skalski. Toți trei au fost îngropați pe cimitirul în care se îngropau pe atunci țăranii surghiuniți la Alma-⁠Ata. Sfântul Filip este pomenit la 17 ianuarie.