Filon din Carpasia

Sfântul Filon din Carpasia a fost episcop al Carpasiei, în Cipru, din 401 (după o altă dată, hirotonit de Sfântul Epifanie înainte de 382), numit făcătorul de minuni, mort în secolul al V-⁠lea (izvorul rus spune 410; fișa dă 400 până la 450). Este pomenit în Cipru la 24 ianuarie (6 februarie după calendarul gregorian, după izvorul sârbesc). Izvorul rus notează că nu este cuprins în calendarul de azi al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar izvorul rus îl așază din greșeală în Creta; ceilalți spun Cipru.

Despre Sfântul Filon nu avem multe știri. Se pare că era din Cipru, deși s-⁠a crezut că ar fi din Karpathos, dar aceasta a fost probabil o impresie greșită din pricina asemănării numelor celor două insule. A practicat meseria de retor; după izvorul rus, a fost diacon al Bisericii Romei și vestit orator și predicator minunat. Epifanie al Salaminei, în Cipru, l-⁠a hirotonit episcop al Carpasiei în 382 și l-⁠a pus locțiitor al scaunului lui când a lipsit într-⁠o călătorie la Roma; izvorul sârbesc spune că Filon a fost hirotonit de Sfântul Epifanie când acesta a fost chemat la Roma să ajute prin rugăciune pe sora împăratului Honoriu. Filon este cel dintâi episcop al eparhiei Carpasiei pomenit în izvoare. Carpasia antică se afla pe peninsula cu același nume, la 5 km la nord de Rizokarpaso de azi, în nordul Ciprului. Principala sursă despre viața lui este Viața Sfântului Epifanie al Ciprului.

Cunoaștem cu certitudine o lucrare a lui Filon, închinată preotului Eustatie și diaconului Eusebiu: „Tâlcuirea Cântării Cântărilor”. Pentru zidirea credincioșilor, el înfățișează Biserica drept mireasă a lui Hristos și mucenicia lui Hristos drept pildă a muceniciei creștinilor. Tâlcuiește lucrarea alegoric, urmând în aceasta lui Filon Alexandrinul, și o socotește cea mai înaltă lucrare duhovnicească a Vechiului Testament. Filon este singurul până la vremea lui care a tâlcuit toată Cântarea Cântărilor stih cu stih. Lucrarea a fost tradusă în latină de Epifanie Scolasticul; a folosit-⁠o Procopie din Gaza, iar la Roma a fost tipărită în 1792. Se mai atribuie lui un comentariu la Pentateuh. I s-⁠a mai atribuit „Epistola către Eucarpiu”, tipărită ca scrisoarea 42 a Sfântului Vasile cel Mare și aparținând monahului Hilon, precum și lucrările „Istoria bisericească” și „Tâlcuirea la Șase Zile”.