Galaction de Suzdal

Sfântul Fericit Galaction de Suzdal a fost arhiepiscop de Suzdal în vremea Pribegiei, și a murit în surghiun sau în temniță, în 1610. Se pomenește la 13 iulie, după calendarul vechi. Titlul de „fericit” din arhivă nu înseamnă nebunie pentru Hristos; era un arhiereu.

A fost urmaș al lui Ermoghen, viitorul patriarh al Moscovei (17 februarie), la conducerea mănăstirii Schimbării la Față din Kazan; în 1595, din arhimandrit al acestei mănăstiri, a fost hirotonit episcop la Suzdal. În 1598 a luat parte la sinodul stărilor de la Moscova, la alegerea lui Boris Godunov ca țar. Avraamie Palițîn spune că a murit în surghiun, în vremea suferințelor ierarhilor ruși de sub poloni. Karamzin scrie că a fost scos din scaun pentru că n-⁠a vrut să binecuvânteze pe Pretendent. O relatare din 1852 spune că episcopul de Suzdal, care a fost luat prizonier în 1605, a fost silit să trimită în eparhie o scrisoare cu porunca de a se ruga pentru Pretendent, dar a refuzat, pentru care a fost închis în mănăstirea Ciudov, unde a murit în 1610 (în acea relatare este numit Gherasim în loc de Galaction). Ananie Fedorov, ctitor al catedralei, spune că a fost înmormântat în catedrala din Suzdal, unde i se face pomenire la 13 iulie.