Galaction din Emesa

Sfântul Mucenic Galaction din Emesa, în Fenicia, a pătimit împreună cu Sfânta Muceniță Epistimia, în veacul al III-⁠lea, ucis cu sabia după grele chinuri. Este pomenit la 18 noiembrie.

Clitofon și Leucipa, soți bogați și de neam ales din cetatea Emesa, nu aveau copii de multă vreme. Au dat mult aur preoților păgâni, dar au rămas fără rod. Emesa era condusă pe atunci de Secund, un sirian pus de cezari, prigonitor aprig al creștinilor, care pusese în uliți unelte iscusite de tortură. Era de ajuns cea mai mică bănuială că cineva ține de secta galileenilor, cum numeau păgânii pe creștini, ca omul să fie prins și chinuit. Cu toate acestea, mulți creștini se dădeau de bunăvoie în mâinile călăilor, dorind să pătimească pentru Hristos.

Chemarea

Un bătrân, pe nume Onufrie, care își ascundea sub zdrențe de sărac treapta de monah și de preot, umbla prin Emesa din casă în casă cerând milostenie și propovăduia pe Hristos oriunde vedea putința de a abate oamenii de la rătăcirea păgână. Odată a ajuns în casa bogată a Leucipei și, luând milostenia, a simțit că femeia este întristată și a întrebat-⁠o de ce. Ea i-⁠a povestit necazul familiei. Mângâind-⁠o, Onufrie i-⁠a vorbit despre Unicul Dumnezeu adevărat, despre atotputernicia și mila Lui, despre faptul că dă mereu cele cerute celor care i se adresează cu credință. Nădejdea a umplut sufletul Leucipei. Ea a crezut și a primit Sfântul Botez. Curând după aceea i s-⁠a descoperit în vis că va naște un fiu care va fi urmaș adevărat al lui Hristos. La început Leucipa și-⁠a ascuns bucuria de bărbat, dar când pruncul s-⁠a născut, i-⁠a spus taina și l-⁠a convins să se boteze. Pruncul a fost numit Galaction. Părinții l-⁠au crescut în credința creștină și i-⁠au dat o învățătură aleasă. Putea face o carieră strălucită, dar Galaction năzuia la viața curată, monahală, la singurătate și rugăciune. Când avea douăzeci și patru de ani, tatăl a hotărât să-⁠l însoare și i-⁠a găsit o mireasă frumoasă și de neam ales, pe nume Epistimia. Fiul nu s-⁠a împotrivit voii tatălui, dar, după rânduiala lui Dumnezeu, nunta a fost amânată o vreme. Vizitând-⁠o des pe mireasă, Galaction i-⁠a deschis treptat credința lui, a adus-⁠o la Hristos și a botezat-⁠o în taină. Odată cu Epistimia s-⁠a botezat și unul dintre robii ei, Evtolmie. Cei noi botezați au hotărât să-⁠și închine viața monahismului, după pilda lui Galaction. Au părăsit cetatea și s-⁠au ascuns pe muntele Publion, unde erau două mănăstiri tainice, una de bărbați și una de femei. Noii monahi trebuiau să-⁠și ia asupra lor toată munca trupească, pentru că viețuitorii celor două mănăstiri erau bătrâni și neputincioși. Câțiva ani s-⁠au nevoit în osteneală, post și rugăciune.

Mucenicia

Odată, Epistimia a avut în vis o vedenie: ea și Galaction stăteau într-⁠un palat minunat înaintea Împăratului luminos, care le dădea cununi de aur. Era o vestire a sfârșitului lor apropiat prin mucenicie. Păgânii au aflat de mănăstiri și a fost trimisă o ceată să-⁠i prindă pe viețuitori, dar monahii și monahiile au izbutit să se ascundă în munți. Numai Galaction n-⁠a vrut să fugă și a rămas în chilie, citind Sfânta Scriptură. Când Epistimia a văzut că ostașii îl duc legat pe Galaction, a rugat-⁠o pe egumenă să-⁠i dea drumul, vrând să primească chinurile pentru Hristos împreună cu logodnicul și învățătorul ei. Egumena a binecuvântat-⁠o cu lacrimi pentru nevoință. Sfinții au răbdat chinuri foarte grele, rugându-⁠se și slăvindu-⁠L pe Hristos. Din porunca judecătorului au fost tăiați în patru. Evtolmie, fost rob al Epistimiei, frate al ei în Hristos și împreună-⁠nevoitor, a îngropat în taină cu cinste trupurile sfinților mucenici și a scris viața lor pentru învățătura contemporanilor și a urmașilor.