Gaud de Évreux

Sfântul Ierarh Gaud de Évreux (numit și Waldus) s-⁠a născut în jurul anului 400 într-⁠o familie bogată din Bretania. Mișcat de profanările săvârșite de locuitori după moartea Sfântului Taurin, s-⁠a hotărât să redea credința creștină ținutului său. A propovăduit Evanghelia în orașe și în sate și a zidit biserici.

Sfântul Germain de Rouen l-⁠a pus episcop de Évreux, scaun pe care l-⁠a ținut aproape patruzeci de ani, din 440 până în 480. Apoi s-⁠a retras ca pustnic, întâi lângă Guichainville, iar apoi, fiindcă credincioșii îl căutau mereu, la Scissy, în pădurea care acoperea atunci o parte din golful Muntelui Saint-⁠Michel. A adormit în 491.

În 1131, la săparea temeliilor clopotniței bisericii din Saint-⁠Pair-⁠sur-⁠Mer, s-⁠a găsit un sarcofag cu oase omenești și o piatră purtând însemnarea "Aici se odihnește fericitul Gaud". Acolo i se cinstesc moaștele: în ultima duminică din ianuarie racla este purtată în procesiune. Tradiția păstrează multe minuni petrecute lângă moaștele lui; se spunea: "Fericitul Sfânt Gaud vindecă toate relele". Este chemat în ajutor pentru bolile nervoase ale copiilor mici și pentru deprimare. O biserică îi este închinată și în Normanville. Se prăznuiește la 30 ianuarie (stil nou, calendar occidental).