Ghenadie de la Vajeozero

Cuviosul Ghenadie a fost sihastru la lacul Vaje (Vajeozero), în nordul Rusiei, și a adormit la 8 ianuarie 1516. S-⁠a născut în a doua jumătate a veacului al XV-⁠lea. Biserica Rusă îl cinstește între cuvioși.

După tradiție, a fost ucenic al Cuviosului Alexandru de la Svir și, cu binecuvântarea lui, s-⁠a retras la lacul Vaje, unde a viețuit ca sihastru până la moarte. Le-⁠a vestit ucenicilor săi că în locul sihăstriei lui se va ridica o mănăstire. Vestirea s-⁠a împlinit: Cuviosul Nichifor de la Vajeozero a întemeiat aici Sihăstria Vajeozero.

Viața lui amănunțită s-⁠a pierdut când pustia a fost pustiită de lituanieni, la începutul veacului al XVII-⁠lea. Cel mai de seamă izvor despre el este slujba alcătuită în vechime, care dă mai ales trăsături generale: că Ghenadie a fost sfințit din pântecele maicii sale, că din pruncie L-⁠a iubit pe Dumnezeu, că și-⁠a dat averea săracilor și și-⁠a lăsat patria și neamul. Cu binecuvântarea lui Alexandru de la Svir a trăit multă vreme cu totul singur într-⁠o bordei pe malul lacului. Abia spre sfârșitul vieții a primit lângă el doi sau trei ucenici pentru rugăciunea în liniște, pe care i-⁠a învățat cântarea laudelor dumnezeiești, hărnicia, postul și rugăciunea.

Hrana lui erau ierburile, iar așternutul era pământul. Purta și lanțuri, păstrate în pustie până la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea.

După Viața lui tipărită, moaștele cuviosului au fost așezate și păstrate neputrezite, împreună cu moaștele Sfântului Nichifor, în biserica Tuturor Sfinților, zidită între 1854 și 1858 pe locul unei vechi capele de mormânt.