Teilo de Llandaff

Sfântul Ierarh Teilo de Llandaff (Eliud) a fost monah, episcop și întemeietor de mănăstiri și biserici în Țara Galilor, ocrotitorul orașului Cardiff. S-⁠a născut în jurul anului 500 la Penalun (Penally), lângă Tenby, în Pembrokeshire, și a adormit în jurul anului 560 la Llandeilo Fawr. Se pomenește la 9 februarie.

Neamul și ucenicia

Teilo e numit în galeza veche, se pare, Eliau sau Eilliau. Tatăl lui este socotit de obicei Ensich ap Hydwn, iar el, fratele Anowedei și unchiul Sfinților Ismael și Euddogwy. Unele izvoare moderne îl fac nepotul lui Ceredig, fiul lui Cunedda, deci din neamul regal al Gwynedd-⁠ului, din care a fost socotit și Sfântul David; legătura aceasta e însă îndoielnică, fiindcă se sprijină pe manuscrisele lui Iolo, despre care se știe acum că au fost falsificate de Edward Williams. A învățat în două școli conduse de sfinți: prima întemeiată de marele povățuitor și dascăl Dubriciu (Dyfrig), a doua condusă de Paulin al Țării Galilor la „Wincdi-⁠Lantquendi” (socotit a fi Whitland), unde l-⁠a cunoscut pe Sfântul David (Dewi) și a ajuns tovarășul lui apropiat.

Episcop la Llandaff

Ca mulți episcopi întemeietori, se pare că a cunoscut și lupta cu arma: împreună cu Aeddan și Ysfael a mers la Mynyw (St Davids), unde Dewi își întemeiase mănăstirea, a alungat pe un pirat irlandez, Bwya, i-⁠a ucis vitele și i-⁠a ars fortăreața până în temelii. A urmat lui Dubriciu ca episcop de Llandaff, după ce acesta s-⁠a retras ca pustnic în insula Bardsey. Teilo a întemeiat prima biserică din Llandaff, a condus o școală monahală și a fost episcop peste Glywysing și Gwent. A întemeiat și Llandeilo Fawr, precum și mănăstirea de la Penally, locul nașterii sale.

În deceniul al cincilea al veacului, probabil ciuma lui Iustinian a lovit Britania. În 549 Teilo, cu un mic grup de monahi, s-⁠a mutat la Dol, în Bretania. Se spune că a stat acolo șapte ani și șapte luni, deci a plecat în 556 sau 557, deși unele izvoare spun că s-⁠a întors în 554. Au trecut prin Dumnonia și, după povestire, au primit mărturisirea regelui Geraint și s-⁠au alăturat Sfântului Samson de Dol: livezile pe care le-⁠au sădit se numesc și azi livezile lui Teilo și ale lui Samson. Legenda spune că Budic al II-⁠lea al Bretaniei l-⁠a rugat să domolească un balaur înaripat și războinic, pe care sfântul l-⁠a îmblânzit și l-⁠a legat de o stâncă în mare, lângă coasta Bretaniei. Întors la Llandeilo Fawr, unde se știe că a adormit la 9 februarie, anul fiind necunoscut, dar probabil în jur de 560, a ajuns unul dintre cei mai cinstiți bărbați ai Țării Galilor.

Moaștele și cinstirea

La adormirea lui, spune povestirea, trupul i s-⁠a făcut în chip minunat trei trupuri la fel, probabil fiindcă trei așezăminte își revendicau moaștele: catedrala din Llandaff, Llandeilo Fawr și mănăstirea Penally. Un mormânt se află la dreapta altarului catedralei din Llandaff; craniul se păstrează într-⁠o raclă în capela de sud. Racla a fost în stăpânirea familiei Mathew între 1480 și 1658, după ce Sir David Mathew a refăcut mormântul sfântului din catedrala din Llandaff, profanat de pirați, și fusese dăruită de episcopul Marshall. Se spune că multe minuni s-⁠au văzut acolo, atât în viața lui, cât și la mormânt. Moaștele sunt acum răspândite și mai larg: sunt cinstite la Landeleau și Plogonnec (Finistère) și la Saint-⁠Thélo (Côtes-⁠du-⁠Nord). Martirologiul Roman din 2004 îl trece la 9 februarie, cu numele latin Teliávus, ca episcop și abate al mănăstirii din Llandaff; se spune că a fost canonizat, dar data nu se cunoaște. Este zugrăvit adesea, ca în multe biserici bretone, călare pe un cerb.

Cel puțin douăzeci și cinci de biserici și școli din Țara Galilor, Bretania, Cornwall și Devon îi poartă numele, între ele St Teilo's Church din Llandeloy și Llantilio Pertholey; trei sate bretone, Landeleau, Landêliau și Saint-⁠Thélo, au luat numele lui. Sărbătoarea lui se ține la date diferite: la 9 februarie în Țara Galilor și la Saint-⁠Thélo, la 29 noiembrie la Dol, la 25 noiembrie în celelalte biserici bretone; după 1752, iarmarocul de la Llandeilo a rămas la 9 februarie după calendarul vechi, adică la 20 februarie după cel nou, sau în duminica de după aceea.

Tropar, glasul al 4-lea: Ca un izvor al dreptei credințe ai dat să curgă apele izbăvitoare ale vieții, ierarhe Teilo; pentru aceasta te rugăm, mijlocește la Hristos Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.