Gheorghe Mheidze

Cuviosul Gheorghe Mheidze (Giorgi Mkheidze) a fost arhimandrit și monah georgian, născut în 1887 și mort în 1960 (după alte izvoare 1962), cinstit ca sfânt. Era dintr-⁠un neam princiar sărăcit. În tinerețe, simțind chemarea monahală, a părăsit școala militară din Petersburg și a dus un timp viață de pustnic. S-⁠a făcut cunoscut prin milostenie și neagonisire: dacă întâlnea un sărac, își scotea hainele și i le dădea, iar dacă erau ultimele, se îmbrăca în sac. Înainte să ajungă la Betania, a viețuit la mănăstirea Hirsi, închisă în 1924; în același an a venit la Betania.

Doi dintre frații săi erau comuniști, unul dintre ei, Petre, adjunct al lui Beria. Voind să-⁠l abată de la curăție, frații l-⁠au închis odată într-⁠o cameră cu o femeie stricată; Gheorghe a stat tot timpul într-⁠un colț, cu fața la zid, citind rugăciuni. Ambii frați au murit în 1938: Ivan s-⁠a împușcat, iar Petre a fost împușcat împreună cu soția. În anii prigoanei, datorită părinților Ioan și Gheorghe, Betania a rămas ani lungi lăcaș monahal; oficial ei erau „paznici ai unui monument de arhitectură”, dar în biserică se făceau slujbele. Cu cinci ani înainte de moarte, părintele Gheorghe a primit marea schimă cu numele Ioan. Ambii părinți sunt îngropați la Betania. Sunt pomeniți la 8 septembrie (stil nou; 21 septembrie pe calendarul iulian al Georgiei).