Corbinian de Freising

Sfântul Ierarh Corbinian de Freising a fost un episcop franc, întâiul păstor al Freisingului, în Bavaria, la începutul veacului al VIII-⁠lea. După paisprezece ani de viață pustnicească lângă Chartres, a mers în pelerinaj la Roma, de unde papa Grigorie al II-⁠lea l-⁠a trimis să propovăduiască în Bavaria. A adormit în anul 730 și este cinstit ca sfânt în Apus. Pomenirea sa este la 8 septembrie, iar la 20 noiembrie se prăznuiește mutarea moaștelor.

Începuturile S-⁠a născut și a fost botezat Waldegiso la Châtres, lângă Melun, pe pământ franc, după numele tatălui său, care poate că a murit pe când copilul era mic. Mama lui, Corbiniana, i-⁠a dat curând numele ei, Corbinian. Nu se mai cunoaște nimic despre copilăria lui. Izvorul cel mai vechi este viața sa scrisă de episcopul Arbeo de Freising.

Corbinian a trăit paisprezece ani ca pustnic la Châtres, lângă drumul spre Orléans, aproape de o biserică închinată Sfântului Germain. Faima lui a adunat ucenici și l-⁠a tulburat din singurătate. Din evlavie către Sfântul Apostol Petru a hotărât să meargă la Roma, împreună cu câțiva ucenici. La Roma, papa Grigorie al II-⁠lea l-⁠a îndemnat să-⁠și folosească darurile pentru a propovădui în Bavaria. Corbinian, care poate că era deja episcop sau a fost sfințit atunci de papă, a fost trimis la ducele franc Grimoald al Bavariei și a ajuns acolo probabil în 724.

Mănăstirea din Freising Pe un deal lângă Freising, unde exista deja un loc de închinare, sfântul a ridicat o mănăstire benedictină și o școală, care după moartea lui au fost conduse de fratele său, Erembert. Mănăstirea a fost închinată întâi Sfântului Vit, apoi Sfântului Ștefan, și a devenit în veacul al XI-⁠lea mănăstirea Weihenstephan. În 738, când Sfântul Bonifaciu a rânduit Biserica din ducatul Bavariei prin patru eparhii, Erembert a fost ales întâiul episcop de Freising.

Surghiunul Curând după sosire, Corbinian a mustrat căsătoria lui Grimoald cu Biltrudis, văduva fratelui său, deși ducele se pocăise deja pentru acest păcat. Mânia ducelui și ura soției lui, care îl socotea un străin năvălitor, s-⁠au întors împotriva lui, iar ea a pus la cale să fie ucis. Corbinian a fugit din Freising, în Tirolul de Sud, la Kuens, lângă Merano, până când Grimoald a fost ucis și Biltrudis dusă de invadatori, în 725. A revenit la chemarea lui Huebert, urmașul lui Grimoald, și și-⁠a continuat lucrarea apostolească la Freising până la moartea sa, în 730.

Ursul lui Corbinian și cinstirea Simbolul sfântului este ursul cu samar. Potrivit vieții sale, pe drumul spre Roma un urs i-⁠a omorât calul de povară, iar sfântul i-⁠a poruncit să-⁠i ducă el sarcina. Ajuns la Roma, l-⁠a lăsat liber, iar ursul s-⁠a întors în pădurea lui. Povestea se tâlcuiește ca o pildă a creștinismului care a îmblânzit sălbăticia păgânismului și a pus temelia unei mari civilizații în Bavaria, iar ursul înhămat este și chipul episcopului care poartă povara slujirii. Ursul se află pe stema orașului Freising și a fost adoptat de papa Benedict al XVI-⁠lea, pe când era arhiepiscop de München și Freising.

Trupul sfântului, îngropat potrivit dorinței lui la Kuens, lângă Merano, a fost mutat la Freising în 769 de episcopul Arbeo și se află acum în catedrala orașului, în criptă. Sărbătoarea lui se ține la München și Freising la 20 noiembrie, la Bolzano și Bressanone la 9 septembrie, iar în alte locuri la 8 septembrie. Potrivit unei surse rusești, Sfântul Corbinian este pomenit și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, la 3 decembrie.