Ioan Maisuradze

Cuviosul Ioan Maisuradze (Ioane Maisuradze) a fost arhimandrit și monah georgian, născut la Țhinvali în jurul anului 1882, cu numele de mirean Vasil. Din copilărie era iscusit la tot felul de lucruri și, pe la doisprezece ani, îl ajuta cu osârdie pe egumenul mănăstirii Betania, ieromonahul Spiridon, care în 1894-1896 refăcuse cu mare greutate lăcașul. Pornit din tinerețe spre viața monahală, a plecat în 1903 în Sfântul Munte Athos, la schitul Sfântului Ioan Teologul, unde a fost curând tuns monah și s-⁠a evidențiat prin simplitate și slujire față de frați. S-⁠a întors în Georgia ca ieromonah.

În anii 1920 a devenit egumenul mănăstirii Betania. În 1921 mai erau în mănăstire doar doi monahi, când au venit doi ceciști înarmați și au spus monahilor că sunt chemați la Tbilisi. Pe drum monahii au fost împușcați; părintele Ioan a rămas viu ca prin minune, glonțul trecând prin pieptul lui, și a fost îngrijit de monahiile unei mănăstiri vecine. S-⁠a întors la Betania și nu a mai părăsit-⁠o. În 1924 a venit acolo monahul Gheorghe Mheidze. Cei doi, în anii prigoanei comuniste, au păstrat Betania ca lăcaș monahal: oficial erau „paznici ai unui monument de arhitectură” și mănăstirea era socotită nefuncțională, dar în biserică atârnau icoane, ardeau candele, se săvârșeau slujbe, procesiuni, botezuri și cununii.

Părintele Ioan s-⁠a mutat la Domnul în 1957 și a fost îngropat la Betania. Este pomenit, împreună cu părintele Gheorghe, la 8 septembrie (stil nou; 21 septembrie pe calendarul iulian al Georgiei).