Sergiu I

Sergiu I a fost episcop al Romei din 15 decembrie 687 până la moartea sa, la 8 septembrie 701. A refuzat hotărârile Sinodului Trulan, a botezat un rege anglo-⁠saxon și a sprijinit misiunea monahilor englezi în Frizia și Germania.

Alegerea

Familia lui era de neam sirian, din Antiohia, așezată la Palermo, în Sicilia. A venit la Roma pe vremea papei Adeodat al II-⁠lea, iar papa Leon al II-⁠lea l-⁠a hirotonit preot al bisericii Santa Susanna, în 683. După moartea papei Conon, arhidiaconul Paschal și protoiereul Teodor s-⁠au luptat pentru scaun, fiecare cu o parte din palatul Lateran. Pentru a pune capăt neînțelegerii, o adunare de dregători, ofițeri, clerici și cetățeni l-⁠a ales pe Sergiu. Paschal a încercat să cumpere sprijinul exarhului de Ravena, dar a sfârșit într-⁠o mănăstire.

Sinodul Trulan

Sinodul Quinisext, ținut la Constantinopol în 692, a dat canoane care contraziceau obiceiuri ale Romei, între care postul sâmbetelor, lipsa Aliluiei în Postul Mare, înfățișarea lui Hristos ca Miel și căsătoria clericilor. Sergiu nu le-⁠a primit, spunând, după cum s-⁠a păstrat, că ar muri mai degrabă decât să primească noutăți greșite. Împăratul Iustinian al II-⁠lea a trimis să-⁠l aresteze, dar mica oaste a exarhului de Ravena și a Pentapolei a împiedicat răpirea, iar trimisul abia a scăpat cu viață. Sergiu a căutat să potolească răscoala. Ca semn, el a introdus în slujba Romei cântarea „Mielul lui Dumnezeu” la frângerea Pâinii și a refăcut mozaicul atriumului Sfântului Petru care înfățișa închinarea la Miel.

Misiunea

La 10 aprilie 689 l-⁠a botezat la Roma pe regele Caedwalla al Wessexului, care a murit în hainele Botezului. L-⁠a hirotonit episcop al frizonilor pe Sfântul Willibrord. A pus capăt schismei celor Trei Capitole cu Aquileia, în 698. Calendarele ortodoxe de limbă engleză care cuprind sfinți ai Occidentului îl pomenesc la 8 septembrie, ziua morții lui. A fost îngropat în bazilica Sfântul Petru. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.