Gheorghe Timofeev

Sfântul Cuvios Mucenic Gheorghe Timofeev, novice, s-⁠a născut în 1880 și a primit cununa muceniciei la 28 august 1918, stil vechi, adică 10 septembrie după stilul nou, împușcat împreună cu frații Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului Zilantov din Kazan. Este pomenit împreună cu ei.

În 1917 în Mănăstirea Zilantov, la marginea orașului Kazan, trăiau nouă monahi și novici sub grija arhimandritului Serghie Zaițev. Când în 1918 Kazanul a fost eliberat de trupele albo-⁠cehoslovace sub comanda colonelului Kappel, pe dealul din fața mănăstirii au așezat două tunuri, care loveau pozițiile bolșevicilor. La 28 august cehii s-⁠au retras, iar bolșevicii au năvălit în așezarea unde se afla mănăstirea. Ostașii Armatei Roșii au pus toată frăția în rând lângă zidul curții mănăstirii și au împușcat-⁠o în salve de pușcă. Apoi au părăsit mănăstirea și au pornit spre oraș.

A rămas în viață numai bătrânul ieromonah Iosif, care a căzut la pământ la primele salve și a fost socotit mort. Ieșind de sub trupurile frăților, a mers în oraș și a găsit adăpost în Mănăstirea Sfântul Ioan Înaintemergătorul. Părintele Iosif, surdit și mort un an după împușcare, a povestit despre sfârșitul mucenicesc al frăților. Au fost împușcați arhimandritul Serghie Zaițev (1863-1918), ieromonahul Laurențiu Nikitin (1872-1918), ieromonahul Serafim Kuzmin (1870-1918), ierodiaconul Teodosie Aleksandrov (1864-1918), monahul Leontie Cariagin (1870-1918), monahul Ștefan, novicele Gheorghe Timofeev (1880-1918), novicele Serghie Galin, novicele Ilarion Pravdin și novicele Ioan Sretenski. Slujba de înmormântare și îngroparea mucenicilor le-⁠a săvârșit arhimandritul Ioasaf Udalov, mai târziu episcop sfințit mucenic. Au fost canonizați în 1998 ca sfinți cu cinstire locală în eparhia Kazan și trecuți în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei de Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Gheorghe Timofeev este pomenit, după pagina Azbyka, la 10 septembrie și la 17 octombrie.