Gheorghe Troițki

Sfântul Mărturisitor Gheorghe Troițki, preot, s-⁠a născut în 1873 și a murit la 29 octombrie 1931, în surghiun, în satul Ust din Nordul Rusiei. A slujit din 1903 la biserica Mântuitorului din satul Rai-⁠Semenovskoe, gubernia Moscova.

S-⁠a născut în satul Darișci din ținutul Kolomna, gubernia Moscova, ca Gheorghe Alexandrovici Troițki. A terminat Seminarul Duhovnicesc din Moscova și a fost învățător la școala parohială a Mănăstirii Nicolo-⁠Ugreșski. În 1898 a fost hirotonit preot și până în 1903 a slujit în diferite sate din raionul Serpuhov. În 1903 a fost numit la biserica Mântuitorului din satul Rai-⁠Semenovskoe, unde a slujit până în 1930 ca ultim paroh. Biserica de piatră din sat a fost zidită în două etape, între 1765 și 1783, iar paraclisul de jos a fost închinat Sfântului Dimitrie al Rostovului. După surghiunirea preotului, biserica a fost închisă și pustiită, iar slujbele au fost reluate în ea în anii nouăzeci ai veacului al XX-⁠lea.

Prigoana

În 1929, locuitorii din Rai-⁠Semenovskoe, Stankovo și alte sate din parohie au hotărât închiderea bisericii. Un comsomolist de optsprezece ani, președintele cercului necredincioșilor din sat, a ridicat în ședința sovietului sătesc problema atragerii țărănimii în uniunea necredincioșilor, și atunci s-⁠a pus și problema închiderii bisericii. De Crăciunul 1930, sovietul sătesc i-⁠a interzis părintelui Gheorghe să meargă pe la casele enoriașilor. După cum a povestit el însuși la anchetă, după slujba din sărbători le-⁠a spus credincioșilor că circulă zvonuri despre închiderea bisericii și că există o hotărâre a sovietului ca el să nu umble prin parohie în sărbători; le-⁠a vorbit și despre impozitele puse pe biserică și despre cum trebuie să se procedeze, pentru că în biserică nu sunt bani. Credincioșii au spus că nu poate fi închisă biserica, atâta timp cât sunt credincioși, și l-⁠au rugat să umble prin parohie. Dar de teamă să nu iasă vreo neplăcere, el le-⁠a cerut să scrie o cerere, care a fost scrisă și semnată chiar acolo.

În aceste fapte ale preotului autoritățile au văzut o manifestare antisovietică și au început cercetarea. Președintele sovietului sătesc din Rai-⁠Semenovskoe, chemat la 22 ianuarie la anchetă, a mărturisit că din partea preotului nostru nu s-⁠au observat manifestări antisovietice. Câțiva martori au spus că părintele Gheorghe ar fi îndemnat la împotrivire față de intenția puterii de a închide biserica din sat. La anchetă părintele nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 2 februarie 1930 preotul Gheorghe Troițki a fost arestat și închis la casa de corecție din Serpuhov. În actul de acuzare s-⁠a scris că în ianuarie 1930 el ar fi ținut de la amvon o cuvântare în care s-⁠ar fi plâns de viața proastă și că biserica este înăbușită de impozite, iar cuvintele aprinse ale lui Troițki ar fi atins atât de mult pe cei de față, încât aceștia au făcut gălăgie și au strigat tot felul de lucruri împotriva unor reprezentanți ai puterii. Cum nu s-⁠au adunat dovezi suficiente pentru judecată, ancheta a fost oprită, dar, ținând seama de activitatea sporită și de împotrivirea dușmanilor de clasă și de primejdia socială a învinuitului, dosarul a fost trimis la Consfătuirea Specială a OGPU. La 23 februarie 1930 s-⁠a dat sentința: surghiun prin OGPU în Ținutul de Nord, pe trei ani.

În surghiun

După etapă, în august 1930, părintele Gheorghe s-⁠a așezat împreună cu preotul Alexandru Derjavin, tot surghiunit de OGPU în Ținutul de Nord, în satul Ust, la vreo treizeci și cinci de verste de Ust-⁠Țilma. La sosire au aflat că în sat nu era biserică, iar locuitorii erau schismatici vechi-⁠credincioși. Locuința în care s-⁠au așezat preoții a plăcut învățătorului local, așa că clericii au fost siliți să se mute și să caute alta. De muncă nu aveau unde să se angajeze, iar muncă grea trupească, după vârstă, părintele Gheorghe nu putea face. Trăiau în mare lipsă și înghesuială; uneori nu aveau nimic de mâncare. Cu banii trimiși nu aveau unde să cumpere nimic. La 6 august 1931 părintele Gheorghe s-⁠a îmbolnăvit. După câteva zile boala s-⁠a agravat: au început vărsături puternice și dureri de burtă, a încetat să mănânce și să bea și a stat așa câteva zile. S-⁠a stins încet și la 29 octombrie 1931 a murit, probabil de tifos abdominal.

Îngroparea

A fost îngropat în satul Ust. Tot timpul bolii l-⁠a îngrijit preotul Alexandru Derjavin, care s-⁠a îngrijit și de înmormântare. Ca să plătească sicriul, a trebuit să vândă localnicilor rasa și cizmele părintelui Gheorghe. Părintele Alexandru l-⁠a prohodit și, în zilele de pomenire, mergea să slujească parastas la mormântul lui. Locul îngropării mărturisitorului nu se cunoaște azi. Este pomenit, după pagina Azbyka, la 11 februarie și la 29 octombrie.