Gherasim din Karpenisi

Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim din Karpenisi s-⁠a născut în 1787 într-⁠un sat de lângă orașul Karpenisi, în ținutul Evritania din Grecia. La unsprezece ani a plecat cu fratele său mai mare la Constantinopol, unde a fost dat ucenic la un băcan, un om din satul lor. Într-⁠o zi, ducând o tavă cu lapte acru, a scăpat-⁠o, s-⁠a speriat de pedeapsa stăpânului și a plâns amarnic.

O turcoaică de neam ales l-⁠a luat la ea și, cu vorbe blânde, l-⁠a făcut să primească tăierea împrejur, adică să treacă la legea turcilor. Cinci ani a slujit în casa ei, apoi a trecut la alt stăpân, care l-⁠a luat într-⁠o călătorie. Ajuns din nou la Constantinopol după doi ani, și-⁠a dat seama de păcatul lui, s-⁠a întors în locurile natale și a început o viață de pocăință sub îndrumarea unui preot din sat.

Cugetul nu-⁠i dădea pace. Noaptea mergea adesea la o capelă dărâmată a Sfântului Gheorghe și se ruga să fie povățuit spre mucenicie. Copiii îl luau în râs, numindu-⁠l călugăr, iar el primea cuvintele lor ca pe o proorocie și i-⁠a spus mamei că vrea să se facă monah. Mama nu a fost de acord și a început să-⁠i caute o mireasă.

Atunci s-⁠a adresat unui monah de la mănăstirea Prusa, care l-⁠a ajutat să fugă la Muntele Athos, în schitul Sfântului Pantelimon al mănăstirii Cutlumuș. Acolo a fost pus sub îndrumarea ieromonahului Chiril, tovarăș al Sfântului Nicodim Aghioritul. Cu lacrimi multe l-⁠a rugat pe stareț să-⁠l tundă în monahism înainte de cei trei ani de noviciat, iar la trei zile după tundere a cerut binecuvântare pentru mucenicie. Bătrânul nu i-⁠a dat-⁠o.

Cu inima grea, a mers din mănăstire în mănăstire, căutând sfatul oamenilor duhovnicești. Apoi a cerut încuviințarea de a-⁠și vizita mama și frații și, primind-⁠o, s-⁠a urcat pe o corabie spre Constantinopol. De acolo i-⁠a scris starețului, cerându-⁠i iertare pentru viclenia prin care obținuse binecuvântarea: voia să meargă în adevărata patrie, în Ierusalimul ceresc, unde sunt Maica Domnului și sfinții.

S-⁠a înfățișat în casa turcească unde fusese silit să se lepede și a spus că s-⁠a întors la credința lui și vrea să sufere pentru Hristos. A fost aruncat în temniță și chinuit două săptămâni. Le spunea călăilor că suferințele îi aduc bucurie și că sufletul lui strălucește.

A fost tăiat în cap la 3 iulie 1812, în piața de lângă biserica Sfânta Sofia. Se spune că, în vreme ce capul îi rostogolea pe pământ, chipul i-⁠a rămas zâmbitor. Trupul a rămas un sfert de oră în genunchi, apoi s-⁠a lăsat la pământ, ușor, ca și cum s-⁠ar fi culcat să doarmă.

Sfântul Gherasim este cinstit în Biserica Greacă și pomenit la 16 iulie (stil nou). Nu se află în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.