Gherman de la Stoloben

Sfântul Cuvios Gherman de la Stoloben († 1614) a fost ieromonah din frăția mănăstirii Sfântul Nicolae din Rojki și întemeietorul pustiei Nil de pe insula Stoloben. Este numărat între sfinții din Novgorod și pomenit la 11 iulie (stil nou, zi schimbătoare).

Chemarea

Insula mică Stoloben, sfințită de rugăciunile și nevoințele Cuviosului Nil, a ajuns locul odihnei de veci a pustnicului. Ea atrăgea pe cei care căutau mântuirea, veniți din apropiere și de departe, iar unii rămâneau lângă mormântul lui Nil luni și chiar ani. Unul dintre acești pelerini a fost ieromonahul Gherman. Se crede că s-⁠a născut în prima jumătate a veacului al XVI-⁠lea. Se știe sigur că nu l-⁠a întâlnit pe Nil nici în copilărie, nici în tinerețe.

A venit la mănăstirea Sfântul Nicolae din Rojki, nu se știe cu binecuvântarea părinților sau după moartea lor. Ca novice asculta povestirile bătrânilor, iar inima îi era atrasă spre chilia pustnicească de pe insulă. Egumenul nu i-⁠a dat deocamdată binecuvântarea, căci o astfel de nevoință era peste puterile unui începător: trebuia să învețe smerenia și ascultarea în mijlocul frăției. După un timp neștiut a primit tunderea cu numele Gherman și a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Îl cinstea mult pe Nil de la Stoloben și a alcătuit viața lui după spusele altora, între care și ale strămoșilor săi, oameni de bună cucernicie care i-⁠au transmis nepotului dragostea lor pentru pustnicul de la Stoloben.

Pustia lui Nil

Gherman a vizitat de multe ori insula, atât ca să se bucure în gând de comuniunea cu sfântul care odihnea acolo, cât și ca să verifice, prin mărturiile unor oameni, ceea ce auzise despre el. A găsit mereu închinători, monahi și mireni, iar unii locuiau acolo câtva timp. Într-⁠una dintre aceste vizite l-⁠a întâlnit pe egumenul Antonie, monah dintr-⁠o mănăstire a Novgorodului. Au viețuit împreună trei ani, au înnoit paraclisul de deasupra mormântului lui Nil, au făcut un sicriu-⁠raclă peste mormânt și l-⁠au acoperit cu o învelitoare. În acea vreme, la mormântul lui Nil se făceau multe minuni: se vindecau cei stăpâniți de duhuri rele și cei greu bolnavi și erau pedepsiți cei ce săvârșeau sacrilegii.

Numărul pelerinilor creștea, așa că Gherman a dorit să ridice o biserică. În anii 1591-1594, cu binecuvântarea mitropolitului Alexandru al Novgorodului, s-⁠a zidit din lemn biserica Botezului Domnului, cu un paraclis al Sfântului Vasile cel Fericit, nebun pentru Hristos. Unii dintre cei care locuiau deja sau veniseră de curând au vrut să rămână acolo ca monahi și și-⁠au făcut chilii de lemn. Atunci Gherman a cerut patriarhului Iov al Moscovei deschiderea unei mănăstiri cu rânduială de obște, după tipicul vechilor mănăstiri din Palestina.

Mănăstirea a fost deschisă prin hrisovul patriarhului în 1594 și a primit numele de Pustia lui Nil. Primul ei stareț a fost Gherman, cu titlul de ctitor (stroitel). În 1595 au venit de la mănăstirea Orșin din Tver doi monahi iconari, Iov și Nifont, și, după povestirea bătrânilor care îl cunoscuseră pe Nil și îi țineau minte chipul, au zugrăvit pe lemn prima icoană a sfântului.

Viața lui Nil

Gherman adunase demult și așternuse pe scurt știri despre viața lui Nil, dar, neîndeprinzând destul scrisul, i-⁠a căutat un scriitor. În 1596 un cleric, Mitrofan, i-⁠a vorbit despre Filotei Pirogov, monah la pustia Gherasim, care auzise de la călători despre nevoințele lui Nil și voia să-⁠i scrie viața, dar îi lipseau știrile. Gherman i-⁠a trimis însemnările sale, iar în 1598, aflându-⁠se la Moscova pentru alegerea lui Boris Godunov ca țar, i-⁠a trimis prin egumenul Feoctist și lista minunilor săvârșite după mutarea sfântului. Pe baza lor, Filotei a scris viața lui Nil, stihirile și canonul. Din acel timp s-⁠a statornicit praznicul local anual al Cuviosului Nil, la 20 decembrie.

Egumenul

Viața la Pustia lui Nil era grea. La începutul veacului al XVII-⁠lea, egumenul și frații au pătimit multe din pricina recoltelor slabe, a foametei și a pustiirii satelor de către lituanieni și suedezi. Totuși mănăstirea a rezistat. Avea biserica Botezului cu clopotniță, paraclisul lui Nil, trapeza, șase chilii și un hambar, dar încă nu avea pământ al ei; frații erau în jur de doisprezece. Gherman a cumpărat primele vase sfinte și veșminte și a pus începutul bibliotecii.

El a fost și primul istoric al Pustiei: a lăsat o „Pomenire duhovnicească”, în care a înșirat cu amănunte toate bunurile mănăstirii și toate icoanele bisericii, ale paraclisului și ale trapezei. Din ea reiese că a cumpărat în Ostașkov o curte pe care a așezat o chilie și o trapeză, probabil cea dintâi metoh al mănăstirii acolo.

Mutarea la Domnul

Cuviosul Gherman s-⁠a mutat la Domnul la 7 martie 1614 și a fost îngropat la Pustia lui Nil. A fost încadrat între sfinții cinstiți local, iar numele lui a intrat în patericele Novgorodului. Prima lui icoană a fost zugrăvită în 2005 de protoiereul Anatolie Volghin, pentru deschiderea bisericii Cuvioșilor Nil și Gherman de la Stoloben, în satul Sosnița.