Gherontie din Vouleftiria

Gherontie din Vouleftiria a fost ultimul egumen al mănăstirii Vouleftiria de pe Muntele Athos și este socotit întemeietorul Schitului Sfânta Ana, cel mai vechi schit athonit. Este cinstit local, în Schitul Sfânta Ana; praznicul său se ține la 26 iulie, după calendarul bisericesc (stil vechi).

Vouleftiria (Vouleutirion) era un loc de adunare și hotărâre al monahilor athoniți, așezat pe versantul de sud-⁠vest al muntelui și pus în jurul anului 960 sub ocrotirea Sfântului Atanasie și a Marii Lavre. În 1302 catalanii au prădat mănăstirea de pe malul mării. Gherontie, ultimul ei egumen, a urcat cu ucenicul său mai sus, pe stânci, în locul unde se află azi paraclisul Sfântului Pantelimon, pe care l-⁠a zidit. Se nevoiau acolo cu multă greutate, fiindcă nu era apă. La rugămintea lui, Maica Domnului a făcut să izvorască apă din piatră. Ucenicul a început însă să cultive o grădină, împotriva poruncii Maicii Domnului, și izvorul a secat. Când Gherontie s-⁠a rugat din nou, Maica Domnului i s-⁠a arătat și i-⁠a zis că i-⁠a dat apă de băut, nu pentru grădină, care îi tulbură mintea monahului ce caută liniștea. Cu binecuvântarea ei, apa a țâșnit iarăși, mai jos; izvorul se păstrează și azi și este socotit agheasmă.

Gherontie a viețuit în liniște și rugăciune până la sfârșit și a adormit în pace, la adânci bătrâneți. Viața lui amintește de legătura duhovnicească cu Sfântul Maxim Kavsokalivitul, contemporanul său. În jurul paraclisului au locuit apoi mulți pustnici, iar în 1686 așezarea a devenit Schitul Sfânta Ana, când monahii au adus acolo moaștele piciorului stâng al Sfintei Ana. I s-⁠a alcătuit o slujbă de către monahul Gherasim Mikragiannanitul.