Gibrian

Sfântul Cuvios Gibrian (Gybrian, Gobrian) a fost un preot irlandez care a trăit ca pustnic lângă râul Marne, în Franța, și a adormit în anul 509 după calendarul nostru; Alban Butler îl arată murind foarte bătrân, în secolul al VIII-⁠lea. Este pomenit la 8 mai. Calendarul ortodox îl numește ierarh, dar izvoarele îl arată drept preot.

Povestea lui se află în a patra carte a Istoriei Bisericii din Reims, scrisă în secolul al X-⁠lea de Flodoard. Gibrian a fost unul dintr-⁠un grup de frați și surori din Irlanda, primiți de Sfântul Remigiu la Reims și așezați în ținutul Marnei; frații sunt socotiți șapte, Gibrian, Helan, Tressan, German, Veran, Abran și Petran, iar surorile trei, Francla, Portia și Promptia. Gibrian și-⁠a ales un loc lângă Châlons-⁠sur-⁠Marne, azi comuna Saint-⁠Gibrien, care i-⁠a luat numele. După Butler, a trăit mulți ani într-⁠o chilie săracă lângă Marne, unde a adunat o mică obște de monahi și, mai departe, una de fecioare.

Pe mormântul lui s-⁠a ridicat o mică capelă. Flodoard scrie că normanzii au distrus-⁠o în secolul al IX-⁠lea, dar trupul a rămas neatins, iar după o serie de minuni moaștele au fost duse la un altar din Reims, prin porunca arhiepiscopului Fulco, în jurul anului 890, în biserica mănăstirii Sfântul Remigiu. Cinstirea lui la Reims a crescut abia pe la mijlocul secolului al XII-⁠lea.