Grigorie din Creta

Cuviosul Grigorie din Creta a fost un monah și nevoitor de origine cretană, născut în jurul anului 754 și mort în jurul anului 820. Biserica îl pomenește la 5 ianuarie după calendarul vechi, adică la 18 ianuarie după cel nou.

Părinții lui, Teofan și Iuliana, erau creștini cucernici. După ce a învățat o vreme, părinții l-⁠au trimis să păzească oile. Într-⁠o zi Grigorie a plecat de acasă și a ajuns la Seleucia, unde a trăit puțină vreme, hrănindu-⁠se numai cu pâine și apă. La douăzeci și șase de ani a murit împăratul bizantin Leon al IV-⁠lea Hazarul, care sprijinise ereticii luptători împotriva icoanelor, și creștinismul a căpătat libertate. Atunci Grigorie a plecat la Ierusalim, ca să cerceteze toate locurile sfinte ale creștinilor. A rămas acolo douăsprezece ani.

Din Ierusalim a mers la Roma, unde a primit călugăria. După o vreme petrecută acolo, patriarhul Nichifor al Constantinopolului l-⁠a trimis pe Mihail Sinadon, mărturisitorul, la papa. Acesta l-⁠a luat cu sine pe Grigorie și l-⁠a dus la o mănăstire din locul numit Acrita, lângă Calcedon, unde l-⁠a lăsat. Grigorie trăia acolo desculț, purtând pe trup numai o cămașă lungă. Dormea pe o rogojină și mânca și bea pâine și apă o dată la două sau trei zile. Apoi s-⁠a închis într-⁠o groapă foarte adâncă, în care a petrecut mulți ani.

Când a ieșit din groapă, s-⁠a închis într-⁠o chilie, îmbrăcat în piele. În apropierea chiliei se afla un butoi mare plin cu apă. Noaptea se ducea acolo, își scotea pielea, intra în butoi și citea în el Psaltirea întreagă. Așa a făcut în fiecare noapte până la sfârșitul vieții.