Grigorie din Nicopole

Grigorie din Nicopole (numit și Grigorie Makar, Makarios în greacă) a fost episcop armean care și-⁠a sfârșit viața ca pustnic la Bondaroy, în departamentul Loiret, în Franța, între 992 și 16 martie 999.

A dus o viață de rugăciune și de mare asceză: postea trei zile pe săptămână (luni, miercuri și vineri), în celelalte zile mânca doar linte sau rădăcini și făcea o sută de metanii pe noapte în biserica lui. Și-⁠a părăsit episcopia și, ajuns în Galia, a trăit șapte ani retras într-⁠o peșteră mică lângă Pithiviers, primind puțini vizitatori.

Mormântul său din secolul al X-⁠lea este biserica Saint-⁠Martin-⁠le-⁠Seul din Bondaroy, o biserică carolingiană din secolul al IX-⁠lea, bine păstrată. Peștera în care a trăit și biserica au fost mult cercetate de pelerini; marțea Paștilor se făcea acolo o mare procesiune, cu tot clerul și mulți credincioși din Pithiviers, purtând moaștele și cântând slujba pe drum. Un pelerinaj are loc și în prezent în fiecare an, organizat de mănăstirea ortodoxă a Sfinților Grigorie Armeanul și Martin Singuraticul. Obișnuia să împartă duminica cu preoții și creștinii care veneau la el un cozonac după rețeta țării lui, cu făină de secară, miere și mirodenii; la Pithiviers există o Frăție a turtei dulci a Sfântului Grigorie din Nicopole.

Este cinstit ca fericit în Franța, în Biserica nedespărțită, de către credincioși catolici și ortodocși; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.