Grigorie Pospelov

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Pospelov, protoiereu, s-⁠a născut la 12 decembrie 1877 la Sankt Petersburg, în familia lui Ioan Pospelov, cântăreț al Capelei de curte, mai târziu hirotonit diacon și mort ca diacon al bisericii Botezul Domnului a Marinei din Kronstadt. Grigorie a învățat la școala teologică Alexandru Nevski din Petersburg, apoi la seminarul teologic din Petersburg, pe care l-⁠a terminat în 1900. În același an a murit tatăl lui, iar la 11 iunie 1900 Grigorie a fost hirotonit diacon la biserica Botezul Domnului a Marinei. Pe lângă slujbe, a fost învățător de religie la școala portului, la școala primară de pe lângă poliția orașului Kronstadt și la școala parohială a Societății de trezvie a Sfintei Treimi. În 1905 s-⁠a ridicat o casă de rugăciune a Societății, iar din 1909 aceasta a fost atașată bisericii Botezul Domnului a Marinei. În 1913 a fost sfințită noua catedrală, mărețul lăcaș al Sfântului Nicolae, și părintele Grigorie a început să slujească și acolo ca diacon.

Casa de rugăciune a Societății de trezvie, cu slujbele și lecturile în care diaconul Grigorie Pospelov avea un rol activ, strângea duminica până la o mie de oameni, mai ales muncitori din portul Kronstadt. Școala parohială a Societății se deschisese în 1908, iar mai târziu s-⁠a ridicat o clădire nouă, la a cărei construcție diaconul a luat parte. Din 1908 a fost ajutor al conducătorului Societății, iar în 1917 conducător. În 1917, după retragerea unui preot al catedralei Botezul Domnului, Societatea a cerut conducerii bisericești să fie hirotonit preot diaconul Grigorie; la 15 octombrie 1917 a fost hirotonit preot la catedrala Botezului, iar curând după aceea înălțat la rangul de protoiereu.

În martie 1921, marinarii garnizoanei Kronstadt s-⁠au răsculat împotriva bolșevicilor. După lupte și primele jertfe, protoiereul Grigorie a fost chemat să slujească înmormântarea celor uciși. După înăbușirea răscoalei, bolșevicii au început percheziții și arestări. La 25 martie s-⁠a făcut percheziție în locuința părintelui Grigorie și s-⁠au găsit niște hârtii pe care le-⁠a mărturisit un ostaș: într-⁠un dulap cu cărți de copii, sub cărți, într-⁠un dosar cu hârtii de copii și corespondență școlărească, o corespondență tipărită în care erau pomeniți cu batjocură numele conducătorilor. Când i s-⁠au arătat hârtiile, Grigorie le-⁠a tăgăduit hotărât.

După percheziție a fost închis în temnița de anchetă a marinei din Kronstadt. În ziua următoare, la interogatoriu, a spus că nu a luat parte la răscoală, ci și-⁠a făcut doar datoria de preot. Întrebat de ce e arestat, a spus că nu știe. Acuzat de agitație împotriva puterii sovietice, a răspuns că nu a făcut niciodată vreo agitație și că nu a ținut predici în folosul comitetului revoluționar, ci doar cuvântări bisericești. A spus că nu a fost decât la o parastas în spital și la cele de la catedrala marinei, unde nu a predicat; că nu s-⁠a tras clopotul și clerul nu a însoțit convoiul spre morminte. A spus că a socotit puterea sovietică cu conștiinciozitate, că a împlinit cu exactitate decretele și nu a făcut agitație nici atunci când primea rația minimă de un sfert de livră de pâine, și că răscoala nu a socotit-⁠o revoluție, ci s-⁠a purtat indiferent față de ea. Despre hârtiile găsite, care vorbeau cu batjocură despre conducători, a spus iar că nu sunt ale lui. Funcționarii Ceka le-⁠au scos din dosar, de unde se poate presupune că i-⁠au fost strecurate în locuință, căci celelalte hârtii ale lui, fără caracter politic, au fost alăturate dosarului. Îndată după interogatoriu, anchetatorul l-⁠a socotit vinovat de agitație.

Troica revoluționară extraordinară l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Grigorie Pospelov a fost împușcat aproape imediat după sentință, în curtea temniței de anchetă a marinei din Kronstadt. În timpul execuției ținea strâns în mâini crucea, pe care, cu toate poruncile și loviturile soldaților, nu a dat-⁠o.

Este pomenit la 26 martie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 11 iulie, în Soborul sfinților din Sankt Petersburg (stil nou, ultimele două zile schimbătoare).