Heiric

Sfântul Cuvios Heiric (numit în calendar și Henric, Heric) s-⁠a născut la Héry, în departamentul Yonne din Franța, și a fost monah la mănăstirea Saint-⁠Germain din Auxerre. A fost un teolog și scriitor benedictin al veacului al IX-⁠lea. S-⁠a născut în 841 și, la vreo șapte ani, a intrat ca oblat la mănăstirea Saint-⁠Germain, unde a avut învățător pe Haimo din Auxerre. În 859 și 860 a învățat la Ferrières, de la Lupus Servatus, iar între 862 și 865 s-⁠a aflat la mănăstirea Saint-⁠Médard din Soissons, unde a venit în legătură cu Ioan Scotus Eriugena. S-⁠a întors apoi la mănăstirea din Auxerre și a predat acolo până la sfârșitul vieții. Printre elevii lui se numără Remigiu de Auxerre și Hucbald.

Lucrarea sa principală este o Viață în versuri a Sfântului Germain de Auxerre, socotită una dintre cele mai bune poeme hagiografice ale vremii, închinată în jurul anului 876 lui Carol cel Pleșuv. A scris și Miracula S. Germani în proză, a alcătuit Collectanea și un omiliar, precum și glose la Categoriile lui Aristotel. Istoricii îi dau anii 841-876; calendarul ortodox îl pomenește în jurul anului 880, la 24 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.