Ierotei (Afonin)

Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei (Afonin), episcop de Nikolsk, vicar al eparhiei Veliki Ustiug și Dvina de Nord, a fost ucis pentru credință în vremea prigoanei ateiste din Rusia, la 16 mai 1928. S-⁠a născut la 26 aprilie 1893 în satul Pogorelovka, din gubernia Kaluga, într-⁠o familie de țărani, și se numea în lume Timotei Dimitrievici Afonin. A crescut într-⁠o școală pentru băieți orfani de la mănăstirea Sfântul Nicolae din Belaia Gora, în Perm, a urmat seminarul sau liceul și a fost învățător. S-⁠a întors la mănăstire, a primit tunderea monahală cu numele Ierotei, a făcut ascultarea de cântăreț, iar mai târziu a fost hirotonit preot. După închiderea mănăstirii a slujit în eparhia Permului.

În 1923 a fost sfințit episcop de Taiga, apoi numit la Șadrinsk, în eparhia Ekaterinburgului, unde a fost singurul arhiereu ortodox. Hirotonia lui a fost recunoscută de Patriarhul Tihon, care i-⁠a încredințat temporar conducerea eparhiei Ekaterinburgului. După mai multe numiri pe care nu le-⁠a ocupat efectiv, la 19 martie 1924 Patriarhul Tihon l-⁠a numit episcop de Nikolsk, vicar al eparhiei Veliki Ustiug. A fost arestat în 1925 și era iubit de credincioși.

În septembrie 1927 a trimis eparhiei Declarația mitropolitului Serghie, față de care avea o părere foarte aspră, iar în ianuarie 1928 s-⁠a alăturat iosifiților, curentul care nu primea politica de compromis cu puterea sovietică a mitropolitului Serghie. Dintre cele 23 de parohii din raionul Nikolsk, 22 i-⁠au urmat poziția. Sinodul mitropolitului Serghie l-⁠a trecut în retragere la 10 februarie 1928 și l-⁠a oprit de la slujire la 11 aprilie; el nu a primit aceste pedepse. Le-⁠a cerut credincioșilor să nu colaboreze cu noua putere, dar să nu intre în conflict deschis cu ea.

Primăvara lui 1928 a făcut, pe jos, ultimul drum prin satele parohiilor sale, primit cu flori și cu covoare țesute în casă. Autoritățile au vrut să-⁠l aresteze; la 2 mai țăranii l-⁠au eliberat, iar apoi s-⁠a ascuns în pădure, cu ajutorul unor femei din satul Vostrovo. Un șef al miliției, deghizat în țăran, l-⁠a găsit la 6 mai și l-⁠a lovit cu un foc de armă în cap. Adus a doua zi la Nikolsk, pe drum cu mâna lovită de paznici ori de câte ori o ridica spre binecuvântare, a fost trimis cu vaporul la Veliki Ustiug, unde a murit la 16 mai 1928, în spitalul închisorii. A fost îngropat pe ascuns în vechiul cimitir al orașului.

După moartea lui a luat ființă în ținut o comunitate de „ierofeiști”, care a ținut mai multe decenii. Numele lui a fost trecut în lista noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse din Afara hotarelor, pregătită cu prilejul canonizării din 1981 și publicată la sfârșitul anilor 1990. În 1999 s-⁠a pus o cruce în pădure, la locul rănirii lui, iar o icoană a lui se află în catedrala din Șadrinsk. Este pomenit la 31 mai, ca nou sfințit mucenic, după calendarul pe stil nou.