Ilarion din Trebia

Sfântul Cuvios Mucenic Ilarion din Trebia, ieromonah, este numărat între sfinții sfințiți mucenici Emilian, episcop, Ilarion, ieromonah, și mucenicii Dionisie și Ermip. Emilian, Dionisie și Ermip erau frați; Ilarion era învățătorul lor. Toți s-⁠au născut și au trăit în Armenia. După moartea părinților, Emilian, Dionisie și Ermip și învățătorul lor Ilarion au părăsit patria și au venit în Italia, în cetatea Spoleto. Acolo Sfântul Emilian a început să propovăduiască Evanghelia păgânilor. Prin viața lui aspră și virtuoasă a câștigat o adâncă cinstire în comunitatea creștină și a fost ales episcop al cetății Trebia (hirotonia arhierească a primit-⁠o de la Sfântul papă Marcelin al Romei).

Mutat la Trebia, Sfântul Ierarh Emilian a întors multe păgâni la Hristos, pentru care a fost adus la judecata împăratului Maximian (284-305). Ierarhul i-⁠a propus împăratului să se încredințeze el însuși de puterea rugăciunii către Hristos. A fost adus un om slăbănog de multă vreme. Oricât s-⁠au străduit preoții păgâni să-⁠l vindece chemând idolii, nu au izbutit nimic. Atunci Sfântul Emilian, rugându-⁠se Domnului, în numele lui Iisus Hristos a poruncit slăbănogului să se ridice și acesta s-⁠a sculat sănătos și s-⁠a dus bucuros acasă pe picioarele lui. Minunea a fost atât de convingătoare, încât împăratul a început să se plece spre recunoașterea adevărului în Hristos, dar preoții l-⁠au încredințat că ierarhul lucrează prin vrăjitorie. A fost dat la chinuri cumplite, înainte de care Domnul l-⁠a întărit, zicând: „Nu te teme, Emilian, Eu însumi sunt cu tine”. Mucenicul a fost legat de roată, aruncat în cositor fierbinte, înecat în râu, dat în circ spre a fi mâncat de fiare, dar a rămas nevătămat. Văzând astfel de minuni, poporul a început să strige: „Mare este Dumnezeul creștinilor. Să fie slobozit robul Lui.”. În ziua aceea au crezut în Hristos o mie de oameni și toți au primit cununile muceniciei. În furie, stăpânitorul a poruncit să fie uciși și fiarele care nu-⁠l sfâșiaseră pe ierarh, iar acesta mulțumea Domnului că și fiarele sălbatice primesc moartea pentru Hristos.

Pe Sfântul Emilian, cu frații și cu învățătorul, i-⁠au închis în temniță, iar după chinuri cumplite sfinții sfințiți mucenici Ilarion, Dionisie și Ermip au fost tăiați cu sabia. Pe Sfântul Emilian l-⁠au executat în afara cetății. Când călăul a lovit cu sabia grumazul mucenicului, aceasta s-⁠a făcut moale ca ceara și nu i-⁠a făcut nici o rană. Ostașii au căzut la picioarele lui, cerând iertare și mărturisind pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. Sfântul, îngenunchind, s-⁠a rugat pentru ei și a cerut Domnului să-⁠l învrednicească de moartea muceniciei. Rugăciunea i-⁠a fost ascultată: un alt călău i-⁠a tăiat capul. Văzând laptele care a curs din rană, mulți păgâni au crezut în Hristos și au îngropat cu cinste trupul sfântului (în jurul anului 300).

Sfinții sunt pomeniți la 31 august (stil nou).