Ilarion Pravdin

Sfântul Cuvios Mucenic Ilarion Pravdin, novice, s-⁠a numărat între cei zece monahi și novici ai mănăstirii Adormirea Maicii Domnului de la Zilantov, din Kazan, uciși în 1918. În 1917 în mănăstirea Zilantov, la marginea orașului Kazan, locuiau nouă monahi și novici sub îndrumarea arhimandritului Serghie (Zaițev).

Când, în 1918, Kazanul a fost eliberat de trupele albe-⁠cehe sub comanda colonelului Kappel, pe dealul din fața intrării mănăstirii au fost așezate două tunuri care loveau poziția bolșevicilor. La 28 august (10 septembrie pe stil nou) cehii s-⁠au retras și bolșevicii au năvălit în așezare, unde se afla mănăstirea. Ostașii armatei roșii au așezat toată frăția lângă zidul curții mănăstirii și i-⁠au împușcat în salve de pușcă. Apoi au părăsit mănăstirea și au pornit spre oraș. A rămas în viață doar bătrânul ieromonah Iosif, care la primele salve a căzut la pământ și a fost socotit mort. Ieșind de sub trupurile fraților, a mers în oraș și și-⁠a găsit adăpost la mănăstirea Ioan Botezătorul. Părintele Iosif, asurzit și mort la un an de la această împușcare, a povestit moartea mucenicească a fraților săi.

Au fost împușcați arhimandritul Serghie (Zaițev; 1863-1918), ieromonahii Laurențiu (Nikitin; 1872-1918) și Serafim (Kuzmin; 1870-1918), ierodiaconul Teodosie (Alexandrov; 1864-1918), monahii Leontie (Kariaghin; 1870-1918) și Ștefan (1918), novicii Gheorghe (Timofeev; 1880-1918), Serghie (Galin; 1918), Ilarion (Pravdin; 1918) și Ioan (Sreteneski). Slujba de înmormântare a mucenicilor a fost săvârșită de arhimandritul, mai târziu episcop sfințit mucenic, Ioasaf (Udalov).

Au fost canonizați ca sfinți locali ai eparhiei Kazan în 1998 și trecuți în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000, spre cinstire în toată Biserica. Sunt pomeniți la 10 septembrie, la 17 octombrie, în Soborul sfinților din Kazan, și la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou, ultima zi schimbătoare).