Ilarion Țurikov

Sfântul Cuvios Mucenic Ilarion Țurikov (1856-1937), ieromonah, monah athonit, în lume Rodion Fiodorovici Țurikov, s-⁠a născut la 8 aprilie 1856 în satul Krivopoliani din ținutul Ostrogojsk, gubernia Voronej, într-⁠o familie de țărani. Familia era adânc religioasă; ambele surori ale viitorului mucenic au ajuns monahii, iar el a plecat pe Athos, la mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde a primit tunderea cu numele Ilarion. În 1913 părintele Ilarion a fost scos de pe Athos în procesul închinătorilor la Numele lui Dumnezeu și a fost judecat; cum a scris el însuși în chestionar, „de tribunalul de război și osândit la moarte pentru Numele lui Dumnezeu, eliberat pentru lipsa dovezilor”.

Ajuns la Moscova, a intrat în frăția mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. După 1924 s-⁠a mutat la cătunul Solenîi, unde a trăit împreună cu monahul athonit părintele Ioan (Laba), cu care curând a fost arestat sub învinuirea că „au mers împotriva puterii sovietice și s-⁠au ținut de cele vechi”. S-⁠a dat sentința: trei ani de exil în ținutul Narîm. Eliberat din prima surghiunire, în octombrie 1928, părintele Ilarion s-⁠a unit iar cu părintele Ioan (Laba) și s-⁠a așezat lângă orașul Frunze, în munți, la un stupar. La 2 februarie 1929 monahii au fost arestați a doua oară, cu aceeași învinuire ca prima dată. S-⁠a dat sentința: trei ani de exil în orașul Kîzîl-⁠Orda. După a doua surghiunire, părintele Ilarion s-⁠a așezat în orașul Mirzoian, unde au venit mai târziu la el surorile lui monahii, Magdalina și Gavriila. Acolo a venit după un timp din exil și părintele Ioan (Laba). Ieromonahii slujeau regulat. Ieromonahii Ilarion și Ioan sunt amintiți și cinstiți până azi de ortodocșii din Taraz (fostul Mirzoian). O amintire: „În Mirzoian, în anii treizeci, erau mulți exilați fără acoperiș, iar părinții mei Ioan și Tatiana, oameni adânc religioși, dornici să placă lui Dumnezeu, îi primeau în casa lor. Mama se ruga lui Dumnezeu să vină în casa noastră măcar o dată preoți sau monahi. Odată au bătut la poartă, ea a deschis și a văzut doi monahi. Ei i-⁠au spus: «Tatiană, ne-⁠ai chemat, am venit la tine». Erau monahii athoniți Ilarion și Ioan, exilați la Mirzoian, și ei au rămas la noi. Era în 1936. Părintele Ilarion și părintele Ioan aveau antimis și slujeau pe ascuns Liturghia în casa noastră. Apoi tata a ridicat în curte o chilie pentru părintele Ilarion, iar el a petrecut în ea tot Postul Mare în închidere, mâncând pe zi doar o prescură cu apă. Dormea pe jos, pe o piele de ren. Tata a vrut să-⁠i facă un pat cu saltea, dar părintele Ilarion a spus: «Voi dormi pe moale și voi dormi peste rugăciune». La părintele Ilarion venea uneori sora lui Natalia. Despre bătrâni au aflat curând mulți orășeni și au început să vină la ei după rugăciune și sfat, dar ei nu primeau pe toți. După ce au slujit Liturghia de Rusalii (20.06.1937) au spus: «Ultima dată am slujit la voi. Curând ne vor aresta și ne vor împușca». Mama spunea: «Părinte Ilarion, vă vom ascunde sau vă vom duce undeva». «Nu, nu e nevoie, ne dorim să primim cununile muceniciei...»”.

La 23 iunie 1937 a urmat ultima arestare. Părintele Ilarion a fost învinuit de „participare la o organizație contrarevoluționară și agitație defetistă” și de faptul că ar fi „conducătorul unei mănăstiri tainice”. La anchetă nu s-⁠a recunoscut vinovat de participare la organizație contrarevoluționară. La 23 august 1937 în dosarul nr. 723, al mitropolitului Chiril (Smirnov), mitropolitului Iosif (Petrovîh), arhiepiscopului Alexie (Orlov) și al altora, în care erau implicați monahii, s-⁠a întocmit actul de acuzare, în care pe lângă acuzațiile obișnuite de activitate contrarevoluționară s-⁠a adăugat: „Țurikov Ilarion și Laba Ivan, conducători ai mănăstirii tainice din Mirzoian, au fost sub conducerea lui Kobranov și a lui Chiril Smirnov. Au făcut agitație contrarevoluționară despre căderea apropiată a puterii sovietice și restabilirea orânduirii burgheze, au făcut tunderi tainice în monahismul tainic”. S-⁠a dat sentința: pedeapsa supremă. La 4 septembrie 1937 părintele Ilarion (Țurikov) a fost împușcat.

Este pomenit la 4 septembrie, la 8 septembrie, în Soborul sfinților din districtul mitropolitan al Asiei Centrale, la 20 mai, în Soborul cuvioșilor părinți ai mănăstirii ruse Sfântul Pantelimon de pe Athos, și la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou, unele zile schimbătoare).