Ilie Diaconul

Sfântul Ilie Diaconul a fost monah în veacul al VI-⁠lea, unul dintre părinții sirieni care au adus monahismul în Georgia. A venit din Antiohia în Kartli și a fost ucenicul cel mai apropiat al cuviosului Ioan de la Zedazeni; a viețuit cu el pe muntele Zedazeni, lângă vechea capitală Mțheta. Când Ioan a primit, în vis, de la Maica Domnului și de la sfânta Nina porunca de a-⁠și trimite ucenicii să întemeieze mănăstiri în Georgia de răsărit, pe Ilie l-⁠a ținut lângă el, fiindcă îi era „mângâiere și sprijin în slăbiciunea lui”.

Muntele nu avea izvor, iar Ilie cobora zilnic la râul Aragvi după apă. Văzând munca grea a ucenicului, Ioan s-⁠a rugat lui Dumnezeu și pe culme a izvorât un izvor cu apă tămăduitoare. Veneau acolo și animale, între care un urs de mărime neobișnuită; Ioan i-⁠a poruncit să nu mai facă nimănui vreun rău, nici el, nici neamul lui, și de atunci fiarele nu au mai atins pe nimeni pe munte. Ilie îl însoțea pe Ioan când își vizita ucenicii și a fost martor la minunile lor. A fost de față la sfârșitul lui Ioan și, după moartea lui, a devenit egumenul mănăstirii Zedazeni. A fost îngropat lângă Ioan și a fost numărat între sfinți în vechime. Este pomenit la 4 ianuarie (stil vechi; 17 ianuarie stil nou), împreună cu cei doisprezece părinți sirieni.