Inochentie Tihonov

Sfântul Ierarh Mucenic Inochentie (în lume Boris Dmitrievici Tihonov, 22 mai 1889 - 29 noiembrie 1937) a fost arhiepiscop de Vinnița al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut la Troițk, învățat absolvent al Academiei din Petrograd, mort ca mucenic în 1937. A fost proslăvit la 22 iunie 1993, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ca sfânt cinstit local în eparhia Harkov, iar în 2015 numele lui a fost trecut în Soborul sfinților din ținutul Vinnița. Se pomenește la 16 noiembrie (data din calendarul nostru), iar în soborul sfinților din Vinnița la 14 septembrie pe stilul nou.

Studii și război

S-⁠a născut la 22 mai (3 iunie) 1889 în orașul Troițk, gubernia Orenburg, în familia lui Dmitri și a Zinoviei Tihonov, o familie neclericală, după izvorul ucrainean. A trăit și a crescut la Tomsk, unde a absolvit școala reală și în 1911 seminarul duhovnicesc. În același an a intrat la Academia Teologică din Sankt-⁠Petersburg, pe care, după izvorul rus, a absolvit-⁠o în 1915 cu gradul de candidat în teologie, iar după cel ucrainean în 1916; a absolvit și Institutul de arheologie. În timpul studiilor, la 5 (18) aprilie 1913, a fost tuns monah cu numele Inochentie, în cinstea sfântului ierarh Inochentie, episcop de Irkutsk. Sâmbăta lui Lazăr, 6 (19) aprilie 1913, călugărul Inochentie a fost hirotonit ierodiacon, iar două luni mai târziu, în ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat, 8 (21) iunie, duminica a doua după Rusalii, ieromonah. În 1914 a fost duhovnic al ostașilor bolnavi și răniți într-⁠un detașament mobil de pansament cu automobile, iar în 1915 duhovnic la al doilea spital Serafimovski. În 1915-1917 a fost bursier de profesorat al Academiei Teologice din Petrograd, la catedra de arheologie bisericească.

Frăția Alexandru Nevski

Din 1916, împreună cu ieromonahii Lev și Guri (Egorov), a luat parte activă la lucrarea misionară din Petrograd. În 1917 a intrat între frații Lavrei Alexandru Nevski și a fost unul din întemeietorii frăției Alexandru Nevski; în frăție a condus un cerc de iubitori ai slujbei ortodoxe. În 1918 a fost numit conducător al afacerilor Soborului duhovnicesc al Lavrei. Din 1919 a avut funcții la Secția rusă a Academiei de istorie a culturii materiale. În 1921 a fost ridicat arhimandrit.

Ierarhul

La 9 aprilie 1922 a fost hirotonit episcop de Ladoga, hirotonia fiind condusă de mitropolitul Veniamin (Kazanski) al Petrogradului, împreună cu vicarii acestuia. A fost arestat la 1 iunie 1922 (la 2 iunie, spune izvorul ucrainean) și prin hotărârea GPU din 4 ianuarie 1923 a fost surghiunit la Ust-⁠Țilma, în gubernia Arhanghelsk (apoi locul a fost schimbat în Turkestan). În primăvara lui 1925 episcopul Inochentie a fost eliberat. Întors la Leningrad, din vara lui 1925 a făcut parte din Consiliul episcopilor.

A fost arestat iar la 19 decembrie 1925, sub învinuirea de „răspândire de literatură cu caracter contrarevoluționar”, și la 29 aprilie 1926 a fost osândit la trei ani de surghiun în ținutul Norilsk (izvorul ucrainean spune că a stat apoi la Arhanghelsk). La mijlocul lui 1929 a fost eliberat, s-⁠a așezat la Vologda, apoi la Arhanghelsk. Din 1930 a fost episcop de Blagoveșcensk, numire pe care nu a primit-⁠o. În toamna lui 1931 a fost arestat și la 2 decembrie 1931 osândit la trei ani de lagăr. A fost în lagărul Belbaltlag, a lucrat la dinamitări, în 1933 a fost contuzionat și curând eliberat, așezându-⁠se la Staraia Russa. Din 19 octombrie 1933 a fost episcop de Staraia Russa, vicar al eparhiei Novgorod; din ianuarie 1937 arhiepiscop de Harkov; din 23 martie 1937 (23 aprilie, după izvorul ucrainean) arhiepiscop de Vinnița.

La 28 octombrie 1937 a fost arestat din nou. La 29 noiembrie 1937, la ora 24, a fost împușcat. Locul înmormântării este necunoscut.

Proslăvirea

La 22 iunie 1993, prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a fost proslăvit ca sfânt cinstit local al eparhiei Harkov. La 1 aprilie 2015, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în frunte cu mitropolitul Onufrie al Kievului, s-⁠a așezat pomenirea Soborului sfinților din ținutul Vinnița, în care, între cei cincisprezece nevoitori legați de acest ținut, a fost trecut și preotmucenicul Inochentie (Tihonov), arhiepiscop al Vinniței (+ 1937). Ziua soborului este 14 septembrie pe stilul nou, începutul indictionului.