Marta de la Tambov

Cuvioasa Marta de la Tambov (în lume Marta Petrovna Aparina, în monahism Margareta) a fost schimonahie, stareță din Kirsanov și întemeietoarea mănăstirii Tihvin a Maicii Domnului din orașul Kirsanov. A adormit la 1 (14) septembrie 1800 la Tambov și a fost proslăvită în 1988, cu sărbătoare în toată Biserica. Se pomenește la 28 iulie, după calendarul vechi, și în soborul sfinților din Tambov.

Viața

S-⁠a născut într-⁠o familie de nobili din Saransk, la începutul secolului al XVIII-⁠lea, după sursele noastre. În jurul anului 1780, după moartea tatălui, s-⁠a mutat la Kirsanov cu mama, cu doi frați, Ivan și Serghei, și cu sora Pelaghia. Din copilărie a râvnit la nevoință și, de mică, a încetat să mănânce de dulce. De mai multe ori mama și doica au găsit-⁠o noaptea rugându-⁠se cu căldură și au certat-⁠o. Îi plăcea să-⁠și adune prietenele și să le vorbească despre Dumnezeu, în loc de jocuri gălăgioase. Tot mai mult își dorea mănăstirea și retragerea din lume. Cu lacrimi o ruga pe mamă să o lase, dar în zadar. Fata purta rochie neagră și, cu îngăduința mamei, mergea la diferite mănăstiri. Adesea făcea ea însăși munca slujitorilor, iar dacă aceștia greșeau, își lua vina asupra ei.

După moartea mamei, în jurul anului 1783, a adunat în jurul ei o mică obște de fecioare lucrătoare. Stareță a fost sora ei Pelaghia. Mai târziu obștea a fost mănăstire, cu rânduiala pustiei Sarov. Într-⁠unul dintre pelerinajele ei la Kiev a primit în taină tunderea cu numele Margareta. Se crede că duhovnicii ei au fost preotul Gavriil de la biserica Arhanghelul din Tambov și ieromonahul Isaia I (Zubkov) din pustia Sarov. După tradiție, a vizitat-⁠o adesea, în drum de la Sarov, egumenul Nazarie (Kondratiev), mai târziu egumen la Valaam, care își amintea chipul luminos al stareței, ca și cum ar fi ieșit din ea o putere necunoscută.

Cu puțin înainte de moarte s-⁠a mutat din Kirsanov la Tambov, unde a adormit la 1 (14) septembrie 1800. Pe trupul ei erau veșminte cu lanțuri grele, a căror cheie nu s-⁠a găsit niciodată. La înmormântare a venit mult popor. A fost îngropată pe cimitirul Înălțarea Sfintei Cruci din Tambov, în stânga altarului bisericii cimitirului. A fost proslăvită ca preacuvioasă în 1988, cu stabilirea sărbătorii în toată Biserica.