Lup de Sens

Sfântul Lup (Loup) de Sens a fost al nouăsprezecelea episcop al Sensului (Senon) în Galia, născut în jur de 573, lângă Orléans, și mort în jur de 623, la moșia Brienon-⁠sur-⁠Armançon, în departamentul Yonne. Este pomenit la 1 septembrie, mai ales în Biserica Catolică.

Viața Data nașterii nu se știe cu exactitate, cel mai probabil în anii 570. A fost fiul lui Betton, conte de Tonnerre, „fericitul Betto”, din casa regală a regatului Burgundiei, și al Austregildei, înrudiți cu familia regală merovingiană. În școală îi întrecea pe ceilalți prin dar, minte și vorbire, dar îl atrăgea mai ales slujba bisericii; de aceea a fost crescut de frații mamei sale, episcopii Aurelian și Aunacharius. Fiind hirotonit preot, s-⁠a făcut cunoscut prin nevoințe, milostenia față de săraci și vizitele dese la mormintele sfinților. Se povestește că într-⁠o noapte, când a venit la biserică să se roage, ușile încuiate s-⁠au deschis singure în fața lui. După moartea episcopului Artemie, care păstorea Senonul, locuitorii și clerul au cerut regelui să le dea ca episcop pe preotul Lup (izvorul rus pomenește un rege Dagobert). A știut să se poarte cu tact și cu fermitate față de principii merovingieni rivali ai vremii. După numire, Lup a avut atât mulți prieteni noi, cât și vrăjmași. După moartea regelui, a fost bârfit și noul stăpânitor, Clotar al II-⁠lea, l-⁠a trimis în surghiun în Picardia. Și acolo sfântul și-⁠a urmat nevoința și a adus pe mulți păgâni la creștinism. Cinstirea lui s-⁠a întins mai ales după ce, ca episcop, a vindecat un orb. Locuitorii Sensului nu s-⁠au împăcat cu surghiunul episcopului iubit și, după cam un an, Lup a fost adus înapoi în scaun, iar regele s-⁠a căit și i-⁠a cerut iertare. Mai târziu sfântul a făcut multe minuni și a murit în timpul unei călătorii prin eparhie, în jurul anului 623.

Biserici, imn și izvor Biserica romanică Saint-⁠Loup-⁠de-⁠Naud, la 8 km de Provins, în Champagne, este vestită prin sculpturile din pridvorul portalului mare, cu un program iconografic îndrăzneț în care Sfântul Loup mijlocește intrarea în taina Treimii. Pe la 980, Sevin, arhiepiscopul Sensului, a dat comunității benedictine a mănăstirii Saint-⁠Pierre-⁠le-⁠Vif din Sens patru altare „în moșia numită Naud, sfințite în cinstea Sfântului Loup”, ceea ce arată că acolo exista deja un sanctuar, o priorie sub egumenul de la Saint-⁠Pierre-⁠le-⁠Vif. Prioria a privit spre Sens pentru ocrotire și, deși era lângă Provins, reședință a conților de Champagne, o vizită a egumenului este atestată în 1120. În 1160/61 Hugues de Toucy, arhiepiscopul Sensului, a dat prioriei moaștele Sfântului Loup, aduse de la mănăstirea Sainte-⁠Colombe, spre nemulțumirea acesteia; portalul sculptat, cu o iconografie asemănătoare portalului regal de la Chartres, a fost început fără îndoială curând după aceea, când pelerinajele aduceau bogăție comunității. Prioria a fost distrusă de englezi în 1432, în Războiul de o sută de ani, și iarăși de hughenoți în 1567, în războaiele religioase. Alte biserici cu hramul Sfântului Loup sunt la Villflingen (Baden-⁠Württemberg), la Brienon-⁠sur-⁠Armançon și fosta biserică și spital din Köln, iar mănăstiri: cea a cisterciencelor din Saint-⁠Jean-⁠de-⁠Braye și una la Troyes.

În 1689, în culegerea „Hymni Sacri et Novi”, tipărită la Paris, s-⁠a publicat un imn latin în cinstea lui, cu cuvintele canonicului și poetului duhovnicesc Jean-⁠Baptiste de Santeul, de la mănăstirea Saint-⁠Victor din Paris, muzica fiind necunoscută. În satul Tigeaux, în departamentul Seine-⁠et-⁠Marne, există fântâna Saint-⁠Leu: în prima duminică a lui septembrie, pe piața satului are loc o procesiune în cinstea proprietăților minunate ale apei acestei fântâni, care vindecă bolile ochilor și frica; fântâna ar fi fost descoperită de Saint-⁠Leu sau Lup, episcopul Sensului.