Dionisie cel Mic

Cuviosul Dionisie cel Mic, numit și Dionisie cel Smerit sau Exiguul, a fost un monah născut în Sciția Mică, azi Dobrogea, care a trăit la Roma și este cunoscut pentru numărarea anilor de la nașterea Domnului Iisus Hristos, folosită astăzi în calendarul iulian și în cel gregorian. A tradus în latină colecții de canoane și scrieri ale Părinților. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-⁠a canonizat în ședința din 8 și 9 iulie 2008, cu prăznuirea la 1 septembrie, iar Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a trecut în calendar în 2018, la aceeași zi (14 septembrie pe stil nou).

Originea

S-⁠a născut în jurul anului 470 în Sciția Mică, provincie bizantină, azi în România și Bulgaria. A făcut parte din obștea monahilor sciți, adunată la Tomis, azi Constanța, cetatea de frunte a provinciei. Cassiodor, prieten și coleg de studii, spune că era de neam scit, dar în moravuri desăvârșit roman, foarte priceput în ambele limbi, latina și greaca, și cunoscător deplin al Sfintei Scripturi. Cuvântul „scit” avea în veacul al VI-⁠lea un sens larg, iar cercetătorii socotesc că Dionisie era mai degrabă de neam tracoroman, din ținutul de la Dunărea de Jos, rudă cu generalul Vitalian.

De la anul 500 sau puțin înainte, a trăit la Roma până la sfârșit. Unele izvoare spun că a fost chemat acolo în 496, după un popas la Constantinopol, și că a viețuit în mănăstirea Sfânta Anastasia. Scriitori de mai târziu îl numesc „prea învățat egumen al cetății Romei”, iar Beda l-⁠a numit abbas, ceea ce înseamnă un monah vârstnic și respectat. Cassiodor spune însă că până târziu a rămas monah de rând. Numele Exiguus, „cel Mic”, arată smerenia lui.

Numărarea anilor

În 525, la cererea papei Ioan I, Dionisie a alcătuit un tabel cu 95 de date ale Paștilor, pentru anii 532 până la 626, și un set de reguli care explică calculul. Tabelul prelungea unul alexandrin, făcut în vremea Sfântului Chiril al Alexandriei, care se oprea în anul 531, și a înlocuit tabelul lui Victorius din Aquitania, folosit la Roma. Dionisie urma astfel principiile Alexandriei, hotărâte de Sinodul de la Niceea.

Până atunci anii se numărau de la urcarea pe tron a împăratului Diocletian, în 284. Dionisie nu a vrut să păstreze amintirea unui prigonitor al creștinilor și a numărat anii „de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos”, spunând că anul în care scria era 525 după Întrupare. Nu spune în ce an al calendarului roman a avut loc Nașterea, iar cercetătorii au socotit și anul 1 î.Hr., și anul 1 d.Hr. Nașterea Domnului este socotită azi cu câțiva ani mai devreme decât anul 1 al erei lui. Unii cercetători cred că a vrut și să potolească așteptarea unui sfârșit al lumii prin anul 500, în numărătoarea de la facerea lumii.

Sistemul s-⁠a răspândit lent: la Roma și în Italia în veacul al VII-⁠lea, în Anglia după Sinodul de la Whitby din 664 și cu ajutorul lui Beda Venerabilul, iar la franci spre sfârșitul veacului al VIII-⁠lea, prin Alcuin. Aproape toate Bisericile au primit tabelul lui de calcul al Paștilor. Numărarea anilor de la Hristos folosită astăzi de lumea întreagă îi datorează numele.

Canoanele și traducerile

Dionisie a tradus din greacă în latină patru sute unu canoane ale Bisericii, între care canoanele apostolice și hotărârile sinoadelor de la Niceea, Constantinopol, Calcedon și Sardica, precum și o colecție de decrete ale papilor, de la Siriciu până la Anastasie al II-⁠lea. Colecția, numită Collectio Dionysiana, a avut mare autoritate în Apus și continuă să îndrume administrația bisericească.

A tradus și lucrări ale Părinților greci: Despre facerea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei, scrisori ale Sfântului Chiril al Alexandriei, Tomosul către armeni al patriarhului Proclu al Constantinopolului, Viața Sfântului Pahomie cel Mare, Pocăința minunată a Sfintei Taisia și istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. A scris și un tratat de matematică elementară. Prieten și tovarăș i-⁠a fost Ioan Maxențiu, alt monah scit.

Adormirea și pomenirea

A adormit la Roma în jurul anului 544 sau 545 (un izvor rus dă un interval între 537 și 556). Mulți nu știu nimic despre viața lui, dar folosesc zilnic lucrarea sa. Biserica Ortodoxă Română îl cinstește ca pe un fiu al pământului dobrogean, care a dus Răsăritul la Apus, iar troparul său spune că a arătat cursul timpului după Nașterea lui Hristos și a făcut cunoscute rânduielile Sfinților Părinți.