Simeon Stâlpnicul

Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul, numit cel Bătrân, a fost un nevoitor sirian din secolul al V-⁠lea, care a viețuit aproape patru decenii în vârful unui stâlp lângă Antiohia. El a deschis o formă nouă de nevoință, stâlpnicia, urmată după el de mulți. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 1 septembrie, iar moartea lui este așezată la 2 septembrie 459.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 389 în satul Sis, la hotarul dintre Cilicia și Siria, din părinți creștini, pe nume Sisotian și Marta, care erau păstori. A păzit turma tatălui său de la vârsta de treisprezece ani. Auzind în biserică Fericirile, a rămas uimit de adâncimea lor și a cerut tâlcuirea lor unui bătrân încercat. Cuvântul a căzut în pământ bun și i-⁠a întărit hotărârea de a sluji lui Dumnezeu.

La optsprezece ani a primit tunderea în monahism. Nevoințele lui erau atât de aspre, încât egumenul i-⁠a cerut fie să le îndulcească, fie să plece din mănăstire. Simeon s-⁠a retras într-⁠o fântână secată din munți. După o vreme, egumenul a fost îndemnat în vedenie să-⁠l aducă înapoi, dar monahul nu a stat mult, ci s-⁠a așezat într-⁠o peșteră stâncoasă lângă satul Galanisa, unde a petrecut trei ani. Acolo a hotărât să țină tot Postul Mare fără mâncare și fără băutură și l-⁠a răbdat cu ajutorul lui Dumnezeu. De atunci a postit așa în fiecare an.

Pe stâlp

Mulțimile alergau la el pentru vindecări și pentru cuvânt de folos. Ca să scape de slava oamenilor și să-⁠și afle din nou liniștea, a ales un chip de nevoință necunoscut până atunci. S-⁠a urcat pe un stâlp scund, cu o chilie mică în vârf, și a mărit apoi treptat înălțimea lui. Povestirile despre ultimul stâlp vorbesc despre câțiva metri, cifrele fiind diferite de la un izvor la altul. Vârful era o platformă mică, înconjurată de un parapet. După unele izvoare, stâlpul a fost în Telanisa, aproape de Antiohia.

Părinții din pustie, auzind de această nevoință nouă și ciudată, au vrut să încerce dacă ea vine din smerenie sau din mândrie. Au trimis la el soli care aveau să-⁠i poruncească să coboare, iar dacă nu asculta, să-⁠l tragă jos cu forța. Simeon a arătat ascultare deplină, iar părinții i-⁠au spus să rămână unde este.

Nevoința lui nu l-⁠a ținut departe de lume. În fiecare după-⁠amiază vorbea cu cei care urcau pe o scară până aproape de el. Scria scrisori, îndruma ucenici și le vorbea celor adunați dedesubt, mustrând mai ales înjurăturile și camăta. Învățătura lui era blândă și plină de bun-⁠simț, într-⁠o măsură care contrasta cu asprimea nevoinței lui. Țăranii și locuitorii orașelor mici îl căutau ca pe un judecător drept în neînțelegerile dintre ei.

Faima și sfârșitul

Vestea despre el a ajuns la ierarhi și la curtea împărătească. Patriarhul Domnin al II-⁠lea al Antiohiei l-⁠a vizitat, a slujit Sfânta Liturghie pe stâlp și l-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine. Împăratul Teodosie al II-⁠lea și soția sa Eudochia îl prețuiau și ascultau sfaturile lui. Când s-⁠a îmbolnăvit, Teodosie a trimis trei episcopi să-⁠l roage să coboare și să se lase îngrijit de medici, dar Simeon a lăsat vindecarea în mâna lui Dumnezeu și s-⁠a însănătoșit. Împăratul Leon I a luat în seamă o scrisoare a lui în favoarea Sinodului de la Calcedon. Un martor al vremii, episcopul Teodoret al Cirului, a scris despre el încă din timpul vieții sale.

În jurul stâlpului s-⁠a ridicat un zid dublu, care ținea mulțimea la distanță. Femeile nu aveau voie dincolo de zid, nici chiar mama lui, care după lungi căutări îl aflase. I-⁠a spus, după povestire, că dacă vor fi vrednici se vor vedea în viața viitoare. Ea a rămas în preajmă și s-⁠a închinat vieții monahale. La moartea ei, Simeon a cerut să i se aducă sicriul și și-⁠a luat rămas bun de la ea cu evlavie.

Izvoarele nu se potrivesc asupra duratei: se vorbește de 35 până la 42 de ani pe stâlp, de obicei de aproape 37. Simeon a adormit în Domnul la 2 septembrie 459. Un ucenic l-⁠a găsit aplecat, în rugăciune. Patriarhul Martirie al Antiohiei a făcut slujba de înmormântare în fața unei mari mulțimi. Între Antiohia și Constantinopol s-⁠a ivit o dispută pentru moaște, iar cea mai mare parte a lor a rămas la Antiohia.

Cinstirea

În jurul stâlpului s-⁠a ridicat o mare bazilică, ale cărei ruine, numite în arabă Qalaat Semaan, se văd și azi la aproximativ 30 km nord-⁠vest de Alep. Patru bazilici pornesc dintr-⁠o curte octogonală în chip de cruce, iar în mijloc se păstrează temelia stâlpului. Părți din moaște se păstrează în mănăstirile Hilandar și Sfântul Pantelimon de la Muntele Athos, precum și la Mănăstirea Moutsiali din Veria. Simeon a avut mulți urmași, mai cunoscut fiind Simeon Stâlpnicul cel Tânăr, pomenit la 24 mai.