Ioachim de la Șartom

Sfântul Cuvios Ioachim de la Șartom este unul dintre cei mai cinstiți sfinți din ținutul Șuia. Anii vieții lui nu se cunosc cu exactitate, dar se poate socoti că a trăit în ultimul sfert al veacului al XVI-⁠lea și în prima treime a celui de-⁠al XVII-⁠lea și că a adormit după 1634. A fost un monah nevoitor aspru și un iconar de seamă, care a zugrăvit mai multe icoane ajunse făcătoare de minuni. Pagina arată că pomenirea lui se face la 22 septembrie, iar cinstirea lui se săvârșește și la 20 iunie, în Soborul sfinților din mitropolia Ivanovo, și la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir.

Calea lui monahală a început, se pare, în ținutul Rostovului, apoi s-⁠a nevoit la mănăstirea Sfântul Nicolae de la Șartom, iar ultima parte a vieții, cu excepția câtorva ani de surghiun silit la Solovețki, a petrecut-⁠o la Suzdal, unde a murit și a fost îngropat. A continuat tradiția ascetică a cuviosului Irinarh de la Rostov, care timp de patruzeci de ani a purtat lanțuri și a stat într-⁠o strictă închidere, încărcat de peste o sută cincizeci de kilograme de fiare. Un mineiu rusesc al veacului al XVII-⁠lea, alcătuit de scriitorul duhovnicesc Simon Azarin, spune despre cei șapte ucenici ai lui Irinarh, între care este numit Ioachim de la Șartom, că purtau fiare grele, se înlănțuiau de perete, se hrăneau numai cu mâncare uscată, iar mulți veneau la ei, le lăudau viața și primeau mare folos duhovnicesc.

În timpul liber, ca să nu fie în nelucrare, monahul Ioachim zugrăvea icoane. În jurul anului 1619 a zugrăvit pentru biserica Mântuitorului din Șuia icoana Maicii Domnului de Cipru, slăvită curând prin multe vindecări. În 1622 a zugrăvit icoana Maicii Domnului de la Kazan, comandată de cneaghina Irina Miloslavskaia pentru biserica soborniceasă din Vazniki. De la această icoană au venit atâtea vindecări, încât s-⁠a adunat o comisie bisericească, care a cercetat toate minunile (două sute șaizeci și trei notate) și a recunoscut icoana ca făcătoare de minuni. Ea se păstrează și astăzi în biserica Înălțării Sfintei Cruci din Vazniki. Mai este cunoscută o a doua icoană de la Kazan, făcută de nevoitor pentru mănăstirea sa, cu care monahii de la Șartom au umblat la sfârșitul veacului al XIX-⁠lea cu cutia de milă la Ivanovo-⁠Voznesensk. A treia icoană de la Kazan a fost zugrăvită în chip cu totul deosebit: potrivit vieții, Maica Domnului i s-⁠a arătat în mănăstire și i-⁠a poruncit să o zugrăvească, apoi să o ducă la Suzdal, spre mângâierea și ocrotirea de nenorociri a locuitorilor vechiului oraș. Icoana de la Suzdal s-⁠a slăvit și ea prin multe vindecări. Sfântul a rămas să locuiască la Suzdal, într-⁠o colibă lângă biserica ridicată pentru icoana cea nouă făcătoare de minuni, și după moarte a fost îngropat acolo. Toate icoanele lui cunoscute azi au fost zugrăvite cât a viețuit la mănăstirea Șartom.

Viața cuviosului nu e bogată în amănunte. Cel mai greu de lămurit pentru cercetători este începutul vieții lui: nu se știe locul nașterii, nici obârșia. Unii istorici chiar pun la îndoială ucenicia lui la Irinarh și viețuirea lui într-⁠o mănăstire din ținutul Rostovului. O urmă de legătură cu acel ținut a fost găsită în sinodicul mănăstirii Boris și Gleb de pe Ustie, unde apare, între vazniceni, un schimonah Ioachim din neamul unui Ivan Lisin din Șuia, dar nu sunt destule temeiuri să fie identificat cu cuviosul. Stilul lui „grecofil” iese din tradițiile locale, ceea ce arată că a scris ca un meșter, nu ca un meșteșugar de oraș. S-⁠a presupus că a învățat de la monahi, de la un metoh al Lavrei Treimii sau chiar de la meșteri greci veniți în ținut. În sprijinul acestei idei se arată că a fost în legături strânse cu arhiepiscopul de Suzdal Arsenie din Elasona (până în 1625), un „grec învățat” și el însuși iconar iscusit, care a condus două comisii pentru cercetarea a două dintre icoanele lui și, după toate semnele, l-⁠a convins să rămână la Suzdal. Icoana de Cipru, prima cunoscută a sa, era puțin cunoscută atunci în Rusia, dar foarte cinstită în Grecia.

Icoana făcătoare de minuni de la Suzdal a fost furată din biserica Împăratului Constantin din Suzdal în jurul anului 2002. Interesul pentru cuviosul Ioachim și pentru icoanele lui nu scade nici azi. Nu a existat un act oficial de proslăvire, și el este socotit în continuare sfânt cinstit local.