Ioachim Korsuneanul

Sfântul Ioachim Korsuneanul a fost primul episcop al Novgorodului, păstor al cetății între aproximativ 989 și 1030. Cronicile îl leagă de vremea creștinării Rusiei Kievene, iar Biserica îl pomenește ca pe cel care a așezat temelia credinței creștine în nordul țării.

Se crede că era grec sau ucenic al Bisericii din Chersones (în rusește Korsun), orașul bizantin din Crimeea, de unde i se trage și porecla. Nu se știe aproape nimic despre tinerețea lui; cronicile îl numesc în unele locuri „arhiepiscopul Akim Korsuneanul”. Anul sosirii în Novgorod este socotit după tradiție 989, deși unele cronici dau 992, iar o altă cronică pomenește anul 988.

Potrivit cronicilor, la venirea sa în Novgorod a doborât capiștile păgâne și a aruncat în râul Volhov idolul lui Perun. În locul unde stătuse idolul s-⁠a ridicat apoi mănăstirea Perîn. Tot el a construit prima catedrală a cetății, una de lemn, închinată Sfintei Sofii, Înțelepciunea lui Dumnezeu, ridicată pe locul unui cimitir păgân. Izvoarele îi dau fie douăsprezece, fie treisprezece cupole, iar lăcașul a ars în anul 1045. A mai zidit biserica de piatră a Sfinților Ioachim și Ana, numită după ocrotitorii săi, și, după unele izvoare, a întemeiat în 998 o mănăstire numită a Desiatinei sau a Sofiei.

Despre păstorirea lui se știu puține lucruri sigure. O cronică așa-⁠numită „a lui Ioachim”, păstrată doar în istoria lui Vasili Tatișciov din secolul al XVIII-⁠lea, a fost atribuită mult timp sfântului și descrie amănunțit nimicirea păgânismului la Novgorod. Cercetătorii de azi socotesc însă această atribuire foarte îndoielnică și cred că scrierea este o compilație mai târzie. Tot în secolul al XIX-⁠lea el era privit drept autorul celei mai vechi părți a primei cronici a Novgorodului, dar studiile lui A. A. Șahmatov au arătat că și această părere era greșită.

A rămas în scaun aproximativ patruzeci și doi de ani. După trecerea sa la Domnul, în anul 1030, eparhia a fost cârmuită de ucenicul său Efrem, până la sosirea lui Luca Jidiata. Sfântul a fost înmormântat în biserica Sfinților Ioachim și Ana, iar moaștele sale au fost mutate mai târziu în catedrala de piatră a Sfintei Sofii. Chipul său se păstrează în altarul acestei catedrale, pe perete, primul dintre ierarhii Novgorodului.

Sfântul Ioachim este cinstit în Biserica Rusă ca sfânt cu cinstire locală. Sărbătoarea lui se face la 10 februarie, împreună cu Soborul sfinților ierarhi ai Novgorodului, precum și la Soborul sfinților novgorodeni din a treia duminică după Rusalii. Includerea lui în acest sobor, la reînnoirea prăznuirii din 1981, este socotită canonizarea sa.