Scolastica

Sfânta Cuvioasă Scolastica a fost o fecioară închinată lui Dumnezeu din Nursia, în Italia, sora Sfântului Benedict de Nursia, și este socotită, după tradiție, începătoarea vieții monahale benedictine feminine. Tot ce se știe sigur despre ea vine din Dialogurile Sfântului Grigore cel Mare (cartea a doua). Este sfântă a Bisericii nedespărțite, cinstită în Apus și în unele eparhii ortodoxe din Europa de Apus. Este pomenită la 10 februarie.

Viața ei

După Dialoguri, Scolastica s-⁠a născut în jurul anului 480 la Nursia, în Umbria, într-⁠o familie înstărită. Grigore spune doar că ea era sora lui Benedict. O tradiție de mai târziu, din secolul al IX-⁠lea, o face geamăna lui. Încă din tinerețe era închinată lui Dumnezeu. După ce Benedict a plecat la Roma pentru învățătură, apoi la Subiaco și la Monte Cassino, ea a viețuit, după tradiția benedictină, într-⁠o așezare de fecioare nu departe de mănăstirea fratelui ei. Amănunte despre începuturile ei nu s-⁠au păstrat.

Ultima întâlnire

Scolastica își vizita fratele o dată pe an, într-⁠o casă aflată lângă mănăstirea lui, și își petreceau ziua în rugăciune și în vorbire despre cele duhovnicești. Odată, după ce au vorbit toată ziua și au luat masa, Benedict a spus că trebuie să plece, fiindcă după regula lui nu putea rămâne peste noapte în afara mănăstirii. Scolastica, simțind poate că moartea îi era aproape, l-⁠a rugat să rămână până dimineața, ca să mai vorbească despre bucuriile cerului. Benedict a refuzat. Atunci ea și-⁠a plecat capul pe mâini și s-⁠a rugat. Îndată s-⁠a stârnit o furtună cumplită, cu tunete și ploaie, așa încât Benedict și frații lui nu au putut pleca. Grigore arată prin aceasta că ea a avut mai multă putere pentru că a iubit mai mult. Au petrecut noaptea în vorbire duhovnicească.

Trei zile mai târziu, Benedict, aflat în chilia sa, a văzut sufletul surorii sale ieșind din trup și înălțându-⁠se la cer în chip de porumbel. A mulțumit lui Dumnezeu, a trimis pe frați să-⁠i aducă trupul și l-⁠a așezat în mormântul pe care îl pregătise pentru sine, la Monte Cassino. Moartea ei este datată de obicei la 10 februarie 543, dar unele izvoare dau anul 547. Benedict a murit și el la Monte Cassino și a fost așezat în același mormânt.

Cinstirea

Moaștele celor doi frați s-⁠au păstrat la Monte Cassino. După o tradiție, o parte din ele a fost dusă în Franța, la Le Mans, în secolul al VII-⁠lea. Mănăstirea Monte Cassino a fost distrusă în bombardamentele din 1944 și apoi refăcută. Scolastica este socotită ocrotitoarea măicuțelor benedictine, a învățăturii și a copiilor cu convulsii și este chemată împotriva furtunilor. În icoane și în artă este înfățișată în haină benedictină, cu un porumbel sau cu o carte.