Valentina

Sfânta Muceniță Valentina a pătimit la Cezareea Palestinei în anul 308, în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311), împreună cu Ennata din Gaza și cu Pavel. Valentina era originară din Cezareea Palestinei.

Ennata a fost prima adusă la judecată înaintea guvernatorului Firmilian și a mărturisit cu curaj că este creștină; a fost bătută, atârnată de un stâlp și biciuită. Valentina a văzut chinul ei și nu a putut tăcea, și i-⁠a vorbit guvernatorului cu hotărâre; a fost dusă la un templu păgân să aducă jertfă, dar a azvârlit o piatră în jertfă și s-⁠a întors cu spatele. A fost bătută fără milă. Atunci s-⁠a înfățișat un tânăr, Pavel (numit în unele izvoare Paula), care a osândit cu îndrăzneală fapta lui Firmilian. Mâniat, guvernatorul a poruncit să-⁠l taie cu sabia pe Pavel și să le ardă de vii pe Ennata și Valentina. Pavel, înainte de moarte, a mulțumit Domnului care l-⁠a întărit, și și-⁠a plecat grumazul sub sabie.

Cele trei sfinte mucenice sunt pomenite la 10 februarie (stil nou).