Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Petru Grudinski

Preot

Fost deputat în Duma de Stat, preot din 1921, mort în 1930 în represiuni; cinstit în Soborul sfinților belaruși.

Prăznuire
10 februariestil vechi 23 februarie
Adormit
1930secolul XX

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Grudinski a fost deputat în a doua Dumă de Stat, apoi, din 1921, preot al Bisericii Ortodoxe, și a fost osândit la moarte în 1930 în prigonirile sovietice. Este canonizat ca sfânt mucenic și cinstit între sfinții Belarusului. Pomenirea lui este la 10 februarie după calendarul vechi, adică 23 februarie după cel nou, și, în zile mișcătoare, în Soborul sfinților belaruși (7 iulie) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (9 februarie).

Petru Feofilovici Grudinski se trăgea dintr-⁠o familie de târgoveți ortodocși. Tatăl lui lua în arendă pământ al bisericii. În copilărie îi plăcea să cânte în corul bisericii și își ajuta tatăl la gospodăria țărănească. A absolvit școala populară din Glusk și școala de ținut din Glusk. A slujit ca scrib de volost în satul Gorodok din ținutul Bobruisk și a muncit pământul, avea douăzeci de desetine de pământ, parte primit, parte cumpărat.

În februarie 1907 a fost ales membru al celei de-⁠a doua Dume de Stat din gubernia Minsk, în grupul fără partid. A fost membru în comisiile pentru interpelări și pentru judecata locală și a vorbit în chestiunea agrară. După Revoluția din Februarie a luat parte la Adunarea de Stat de la Moscova. În 1906 s-⁠a căsătorit cu Irina.

În 1921 a fost hirotonit preot la biserica Sfântului Nicolae din satul Timkovici, ținutul Sluțk (azi raionul Kopîl, regiunea Minsk). A fost arestat sub învinuirea cuprinsă în articolul 76 din codul penal al RSS Belaruse (agitație antisovietică). În hotărârea de arestare se spunea că se aflase că popa bisericii din Timkovici, Petru Grudinski, fost membru al Dumei, ar fi avut legături cu foști funcționari și prin ei ar fi făcut agitație antisovietică. În dosarul anchetei s-⁠a păstrat corespondența părintelui Petru cu soția. Într-⁠una dintre scrisori, ea îl ruga să lepede rangul preoțesc, dar el a refuzat. La 23 februarie 1930 o troică a poliției politice din regiunea Minsk l-⁠a osândit la moarte prin împușcare.

La 28 aprilie 1989 a fost reabilitat de procuratura RSS Belaruse. La 28 octombrie 1999 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Belaruse l-⁠a canonizat ca sfânt sfințit mucenic, iar la 20 august 2000 și Sinodul arhieresc al Bisericii Ruse, la propunerea Exarhatului Belarus.

Prăznuiți în aceeași zi 10 februarie