Longhin de la Koriajma

Cuviosul Longhin (Logghin) de la Koriajma (mort în 1540) a fost monah la mănăstirea Pavlo-⁠Obnorsk și întemeietor al mănăstirii Sfântul Nicolae de la Koriajma, lângă Solvîcegodsk. Se pomenește la 10 februarie și la 16 octombrie (stil vechi). Izvoarele nu dau data canonizării; în 2018 a fost înscris în Soborul Sfinților din Arhanghelsk.

Viața

În prima jumătate a secolului al XVI-⁠lea s-⁠a nevoit la mănăstirea Pavlo-⁠Obnorsk, unde venise tânăr și unde se bucura de o cinste deosebită ca bătrân încercat în viața monahală. Fugind de slava oamenilor și împovărat de mulțimea obștii, s-⁠a retras împreună cu prietenul său, monahul Simion de la Soiga, de la mănăstirea Cornilie, pe malul râului Koriajemka, într-⁠o pădure adâncă la cincisprezece kilometri de Solvîcegodsk. Au tăiat o parte din pădure, au curățat locul, au făcut o chilie mică și un paraclis și s-⁠au dat nevoințelor monahale, hrănindu-⁠se din munca mâinilor.

Fericitul Simion l-⁠a lăsat curând și s-⁠a retras pe râul Soiga, la șaizeci de verste. Vestea despre Longhin s-⁠a răspândit și frații au început să se adune la el, doritori să-⁠i împartă nevoința pustnicească, și așa s-⁠a ivit mănăstirea Koriajma, al cărei întâi egumen a fost el. A zidit biserica Sfântului Nicolae, trapeza și alte încăperi. Nu a trăit mult în mănăstirea nouă: a adormit la adânci bătrâneți, la 10 februarie 1540, în vremea arhiepiscopului Dosoftei al Rostovului, și a fost îngropat, după cum a poruncit, „lângă scara pridvorului”.

Moaștele și cinstirea

În 1557, la îndemnul voievodului din Ustiug, cneazul Vladimir, pe care sfântul îl vindecase de o boală grea, racla lui a fost mutată într-⁠un mormânt nou, lângă zidul de nord al bisericii. La 9 mai 1665, în locul bisericii de lemn zidite de el, episcopul Alexandru al Viatkăi a pus piatra de temelie a unei biserici de piatră a Bunei Vestiri, cu paraclis al Sfântului Nicolae, sfințită în 1671. Mormântul a ajuns înăuntrul bisericii, lângă zidul de nord, și deasupra lui s-⁠a așezat o racă, pe care un ordin din 1821 a îngăduit să fie împodobită cu sculpturi aurite, icoane și baldachin. Episcopul Onisifor al Vologdei a îngăduit ca în loc de parastase să i se slujească molitfă. La 18 martie 1872, după dărâmarea bisericii vechi, racla a fost mutată în biserica caldă a Mântuitorului, lângă zidul de nord, după strana din stânga. Slujba lui a fost alcătuită de episcopul Alexandru. În 1863 mănăstirea a fost trecută la mănăstirea Intrării în Biserică din Solvîcegodsk, dar în 1896 a primit din nou conducere proprie, cu rânduiala pustiei Sarov. În 2018 Longhin a fost înscris în Soborul Sfinților din Arhanghelsk.