Ioan Bogoiavlenski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Bogoiavlenski, preot, s-⁠a născut la 12 februarie 1892 în satul Vetrino din ținutul Mologa, gubernia Iaroslavl, în familia preotului Dimitrie Bogoiavlenski și a Liudmilei. A murit de foame într-⁠un lagăr, la 24 decembrie 1941, la patruzeci și nouă de ani.

Tinerețea

În 1914 a absolvit Seminarul din Iaroslavl, dar n-⁠a vrut să urmeze calea tatălui, ci voia lucrul la instituțiile zemstvei. Fiindcă terminase seminarul la categoria a doua, n-⁠a fost primit și a lucrat ca învățător la o școală parohială. În toamna lui 1916 a intrat la Facultatea de Drept a Liceului Demidov din Iaroslavl, unde a învățat doi ani, până când liceul a fost făcut universitate de stat. În 1918 a început foametea, iar în 1919 a plecat la Vesiegonsk, unde a predat într-⁠o școală sovietică istorie, geografie, istoria socialismului și economie politică. Deși apucase calea laică, a rămas un om de credință adâncă, pe care nu și-⁠o ascundea și mergea des la biserică. Credința lui a fost luată în râs de colegi și de elevi, așa că a părăsit slujba.

În ianuarie 1922 s-⁠a întors în Vetrino și a locuit în casa părintească. În aprilie tatăl a murit, iar parohia a rămas fără preot, așa că Ioan a hotărât să-⁠i ia locul. La începutul lui mai s-⁠a cununat cu Nina Nicolaevna Semenovskaia, fiica unui preot din Mologa, iar la 9 mai a fost hirotonit preot pentru biserica satului.

Prigoanele

La sfârșitul anilor douăzeci i s-⁠a cerut un plan de tăiere a lemnului peste puterile lui, iar în martie 1930 a fost osândit la un an de muncă de corecție. Enoriașii au venit la sediul NKVD și au cerut eliberarea lui; speriate, autoritățile l-⁠au lăsat, doar alungându-⁠l din regiune. A mers la episcopul de Rîbinsk Serafim (Protopopov) după sfat, iar acesta l-⁠a trimis la episcopul de Bejeț Grigore (Kozîrev), care l-⁠a binecuvântat să ia parohia din satul Ramenie, regiunea Tver. Aici credincioșii l-⁠au iubit ca și în satul lui. În aprilie 1931 a fost arestat și trimis la tăierea pădurii în raionul Sonkovo, unde credincioșii îi aduceau de mâncare. La 27 martie 1932 a revenit la Ramenie.

La 10 august 1934, un lucrător NKVD a cerut procurorului voie să-⁠l aresteze, iar la 15 august părintele Ioan a fost arestat. La anchetă a spus că este loial față de toate măsurile puterii și nu și-⁠a arătat nemulțumirea, deși înțelege că ele duc la dispariția treptată a religiei. Anchetatorii au interogat o dirijoare de cor, pe epitropa bisericii, Natalia Tomilina, în vârstă de nouăzeci și patru de ani, și pe președintele sfatului sătesc, dar nu au găsit nimic de care să se prindă. La 2 octombrie împuternicitul NKVD a concluzionat că faptele nu constituie infracțiune și a poruncit eliberarea. La începutul anului 1935 decanul i-⁠a poruncit să țină registrul nașterilor, morților și căsătoriilor, necesar țăranilor. L-⁠a ținut până în septembrie 1935, când a fost arestat din nou și acuzat de însușirea unor funcții administrative. Credincioșii au găsit avocat, iar tribunalul l-⁠a condamnat la o amendă. Avocatul l-⁠a avertizat că va fi arestat oricum, fiindcă vina lui cea mare este că e preot, și că poate scăpa doar renunțând la slujire, dar părintele a respins hotărât și s-⁠a întors la biserică. În martie 1936 a fost interogat din nou, iar în acel an biserica a fost impozitată cu o sumă imposibilă. La 5 februarie douăzecimea s-⁠a adunat în casa preotului și a hotărât să strângă banii din casă în casă. S-⁠a strâns suma și impozitul a fost plătit, iar asta a atras denunțuri.

Mucenicia

Au venit prigoane tot mai nemiloase. La 12 noiembrie 1937 părintele Ioan a fost arestat. La interogatoriul din 20 noiembrie i s-⁠au pus învinuiri de agitație contrarevoluționară sistematică pentru dezorganizarea campaniilor din colhozuri, pe care le-⁠a negat pe rând. A rămas tare și a refuzat să calomnieze pe sine sau pe alții. La 25 noiembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. A fost trimis în Republica Komi, la Sevjeldorlag, în așezarea Kneaj-⁠Pogost, unde a lucrat din 1938 până în 1941. Odată cu războiul, munca a rămas la fel de grea, dar hrana aproape a încetat. Preotul Ioan Bogoiavlenski a murit de foame la 24 decembrie 1941.

Biserica îl pomenește la 24 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, precum și la 11 februarie în Soborul sfinților din Komi, în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Tver.