Ioan Boiarșinov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Boiarșinov, preot, a slujit în satul Sepîci din gubernia Perm și a fost împușcat de noua putere la 4 septembrie 1918. Pagina Azbyka spune că pretextul a fost clopotul cu care chema credincioșii la slujbă. În anul 2000 a fost numărat între sfinți.

S-⁠a născut în 1858 în familia unui meșteșugar. După școala primară din Ocer a fost psalt la biserica Sfinților Petru și Pavel din fabrica Pavlovsk, ținutul Ohansk, și colaborator al secției misionare din Ohansk. La 27 octombrie 1900 episcopul Petru (Losev) al Permului și Solikamskului l-⁠a hirotonit diacon la biserica Adormirii din satul Putino și a fost învățător de religie la școala poporului din Putino. La 9 septembrie 1902 a fost hirotonit preot la biserica edinoverică a Sfântului Arhanghel Mihail din satul Sitnikovo și numit conducător și învățător de religie la școala parohială. În 1904 s-⁠a întors la biserica Adormirii din Putino, ca și conducător al școlii parohiale din Kizel și învățător al școlii zemstvei din Putino. La 4 aprilie 1912 a fost numit la biserica Sfântului Nicolae din Kuprosskoe, ținutul Solikamsk, iar pentru că a adus schismatici la Ortodoxie a primit nabedrenic. La 3 mai 1918 a fost mutat la biserica Întâmpinării Domnului din satul Sepîci.

Satul Sepîci este una dintre cele mai vechi așezări ale bătrânilor-⁠credincioși din Kama de Sus, populat la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea de streliți surghiuniți, dar din deceniile 1830 s-⁠a zidit și biserica ortodoxă, iar la mijlocul veacului al XIX-⁠lea mai mult de jumătate dintre locuitori se întorseseră la Ortodoxie. În vara anului 1918 satul nu a primit evenimentele revoluției. La 1 iunie a sosit un detașament al Gărzii Roșii care a terorizat populația prin rechiziții și bătăi. Mobilizarea în Armata Roșie, anunțată la 15 august în gubernia Perm, a fost ultima picătură. La 17 august satul s-⁠a adunat, ortodocșii și bătrânii-⁠credincioși au lăsat deoparte vrajba veche și au ales conducători și au hotărât formarea unui regiment al Armatei Poporului. Gardiștii rămași au fost dezarmați. Statul-⁠major și un post de observare au fost așezate în clădirea bisericii Întâmpinării Domnului, de la a cărei clopotniță se dădeau semnale convenite. Un raport al comisiei de securitate spune că preotul a tras clopotele în timpul luptei: două bătăi însemnau retragere, trei înaintare. La 22 august, răscoala s-⁠a risipit și trupele roșii au intrat în sat, iar comisia de anchetă a pronunțat condamnări la moarte pentru optzeci și trei de oameni.

La 2 septembrie 1918 comisia extraordinară a hotărât în privința preotului Ioan Boiarșinov că clopotele au bătut alarma toată vremea răscoalei, că din clopotniță s-⁠a făcut un post de observare, că preotul a deschis biserica și a îngăduit aceasta și că a fost el însuși participant. A hotărât să fie declarat în afara legii și împușcat. Părintele Ioan Boiarșinov a fost împușcat la 4 septembrie 1918. Sătenii au scris în ziarul „Perm Liber” despre preotul din Sepîci, împușcat cu cruzime: „Veșnică pomenirea cinstiților mucenici căzuți de mâna trădătorilor”. În august 2000 a fost proslăvit de Soborul Arhieresc jubiliar în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Biserica îl pomenește la 4 septembrie, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Perm.