Ioan din Aglomazov

Sfântul Mucenic Ioan din Aglomazov este unul dintre țăranii din satul Aglomazovo, gubernia Tambov, uciși în 1918 împreună cu preotul lor, Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Probatov. Pagina Azbyka îl numește doar în lista celor uciși: „Ivan” între ceilalți țărani, fără alte amănunte despre el.

Părintele Nicolae Probatov s-⁠a născut în 1874 în satul Ignatievo, lângă Kadom, într-⁠o familie de preot, a studiat la școala duhovnicească din Kasimov și la Seminarul din Tambov, în mare lipsă materială. S-⁠a căsătorit cu Varvara, fiica unui preot, și după cununie au făcut un pelerinaj la Sarov. Hirotonit preot în 1899, a primit în 1906 parohia din Aglomazovo, cu biserica de lemn a Botezului Domnului. Slujea cu însuflețire și zicea că altarul său este un colț de rai. A ridicat o școală largă pentru două sute de copii, a predicat și a predat Legea lui Dumnezeu și n-⁠a luat bani pentru slujbe. În Primul Război Mondial a mers ca preot de regiment, deși avea trei copii mici, iar în 1917 s-⁠a întors acasă.

În februarie 1918, când bolșevicii au anunțat mobilizarea în Garda Roșie, țăranii din Aglomazovo au hotărât să nu se înroleze și să meargă la orașul de ținut, la douăzeci și cinci de verste, ca să gonească conducerea bolșevică. Au cerut preotului o moliftă de drum. După moliftă, el le-⁠a ținut o scurtă predică și a încheiat spunându-⁠le că îi binecuvântează să meargă împotriva prigonitorilor Bisericii lui Hristos. Țăranii, înarmați cu topoare și furci, au pornit, dar pe drum mulți s-⁠au răzgândit, iar când cei rămași s-⁠au apropiat de oraș, o rafală de mitralieră din clopotniță i-⁠a risipit. Bolșevicii nu iertau pe nimeni și au trimis în sat o ceată de pedepsire.

Părintele Nicolae n-⁠a fugit. Arestat, a fost bătut cu vergi la tălpi, silit să danseze, dar a răspuns că n-⁠a dansat niciodată și nu o va face nici înainte de moarte. Șaptesprezece oameni arestați împreună cu el au fost duși seara spre râul Țna și, după ce s-⁠au spovedit, împușcați. Părintele a rostit cu glas tare: „Doamne, iartă-⁠i, că nu știu ce fac”. Al doilea foc l-⁠a omorât, în timp ce el se ruga „Cuvine-⁠se cu adevărat să te fericim”. Din cei optsprezece, treisprezece au murit; ceilalți s-⁠au târât noaptea până la case și au fost ascunși de oameni. Cei uciși au fost starostele bisericii Cosma Egorovici, țăranii Victor Krasnov, Naum și Filip (tată și fiu), Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexie, Ioan și Agafia.

A doua zi țăranii au venit să-⁠i ridice pe cei omorâți. Trupul preotului era țeapăn, cu mâinile ridicate la ultima rugăciune și degetele împreunate pentru binecuvântare, iar oamenii spuneau: „Părintele ne binecuvântează și mort”. Autoritățile au respins cererea de a-⁠l îngropa lângă biserică, dar l-⁠au îngăduit la cimitir. Înmormântarea s-⁠a făcut noaptea, cu preoții din satele vecine, Pavel Malțev și Maxim.

Biserica îi pomenește pe aceștia la 11 noiembrie, după stilul nou, precum și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici și la 23 iunie, în Soborul sfinților din Reazan.