Ioan din Bitinia

Sfântul Cuvios Ioan din Bitinia (veacurile al VIII-⁠lea și al IX-⁠lea) a fost fiul Sfintei Cuvioase Ana, cunoscută ca monahul Eftimian. După ce soțul ei a murit, Ana a părăsit lumea, luându-⁠l după relatarea scurtă cu ea pe tânărul Ioan, și amândoi au plecat la o mănăstire de pe muntele Olimp din Bitinia, în nord-⁠vestul Asiei Mici. Acolo mama și fiul s-⁠au dedicat nevoințelor ascetice.

Viața mai largă a Anei istorisește că ea era fiica unui diacon de la biserica Vlahernelor din Constantinopol, că a fost dată în căsătorie de bunica ei, deși nu voia, și că, după moartea soțului, a rămas cu doi copii. Un nevoitor de pe Olimp, unchiul ei, îi prevestise greutăți și moartea soțului. Aceeași viață spune însă că cei doi copii ai ei au plecat la Domnul, iar Ana, după ce a împărțit averea săracilor, a primit tunderea monahală din mâna unui bătrân și a venit în haine bărbătești, sub numele Eftimian, la o mănăstire de pe Olimp. Faima minunilor ei i-⁠a atras mulțimi, așa că patriarhul Tarasie a dat monahilor un loc mai încăpător pentru o lavră. Pagina nu povestește nimic mai departe despre Ioan, iar cele două relatări nu se potrivesc între ele cu privire la soarta copiilor.

Sfânta Ana a adormit în 826, după notele paginii. Biserica îl pomenește pe Cuviosul Ioan la 26 iunie, după stilul nou.