Ioan din Prousa

Ioan cel Nou de la Prousa (Bursa) a fost un creștin din Bitinia, ars de viu pentru Hristos în vremea stăpânirii turcești, între secolele al XII-⁠lea și al XIV-⁠lea. Este cinstit ca nou mucenic și se pomenește la 9 octombrie. Nu are o canonizare cunoscută și lipsește din colecțiile hagiografice, fiind pomenit doar într-⁠o însemnare dintr-⁠un manuscris de la Mănăstirea Iviru.

Se născuse într-⁠una din provinciile răsăritene ale Imperiului Roman, care ajunseseră sub stăpânire turcească, și s-⁠a refugiat la Prousa, în Bitinia. A fost diacon și a ajuns într-⁠o înaltă slujbă administrativă. După moartea soției s-⁠a recăsătorit și s-⁠a lepădat de diaconie, după cum cer sfintele canoane. A dus o viață curată, a ajutat săracii și pe cei apăsați de turci și a fost cu râvnă la slujbele Bisericii.

Virtutea lui a stârnit pizma diavolului, care a răspândit zvonuri false printre turci. Aceștia l-⁠au provocat la o dispută de credință. Mărturisirea lui înflăcărată că Hristos este Domn și Dumnezeu i-⁠a adus chinuri porunci de guvernatorul orașului: a fost biciuit și târât de păr. Cazul a fost înaintat sultanului, care locuia atunci în Tracia. Mărturisitorul a rămas neclintit în fața îndemnurilor și a amenințărilor sultanului și a fost osândit să fie ars de viu.

Călăii l-⁠au dus într-⁠un loc ferit și l-⁠au legat de un copac, care, prin lucrarea lui Dumnezeu, s-⁠a despicat în trei ramuri, spre arătarea că sfântul se luptase până la moarte mărturisind taina Treimii. Au aprins un foc mic, ca să-⁠i lungească suferința, iar sfântul Ioan a petrecut trei ore în rugăciune în mijlocul flăcărilor, apoi și-⁠a dat sufletul Domnului.