Ioan Pașin

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Pașin a fost episcop de Rilsk, vicar al eparhiei Kursk, și a fost împușcat la 11 martie 1938, la Cibiu, în Komi, ca deținut în lagăr.

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut la 8 mai 1881, în orașul Petrikov din gubernia Minsk, în familia preotului Dimitrie Pașin și a Nadejdei, fiica preotului Vasile Zavitnevici. Tatăl a murit când avea trei ani, iar mama l-⁠a dus la părinții ei, la Scrigalov; în locul tatălui i-⁠a fost bunicul, protoiereul Vasile. În 1890 a fost dat să învețe pe cheltuiala statului la școala teologică din Sluțk, apoi, în 1895, la seminarul din Minsk, pe care l-⁠a absolvit în 1901. S-⁠a căsătorit cu Antonina, fiica unui negustor din Vîșni Voloceok. În octombrie 1901 a fost hirotonit diacon și preot pentru biserica Acoperământului din satul Kneaz-⁠Ozero. În 1903 a preluat parohia bunicului, la biserica Sfântului Nicolae din Scrigalov, și a isprăvit capela în amintirea Sfântului Mucenic Macarie, mitropolitul Kievului, ucis de tătari în preajma Scrigalovului în 1497. Capela a fost sfințită la 1 mai 1905, a întemeiat Frăția Sfântului Macarie și a deschis o școală pentru fete; în 1908 pomenirea sfântului a adunat vreo zece mii de pelerini.

Din 1909 a fost paroh la biserica Sfântului Gheorghe din Prilepî, ținutul Minsk. A deschis o școală parohială, a primit în biserică o copie a icoanei Iverskaia a Maicii Domnului, scrisă la Athos, a înființat o societate de abstinență, cu statut, imn și stindard, și a ridicat o biserică mare de piatră (1912-1916). În 1915 i-⁠a murit soția, la treizeci și doi de ani, lăsându-⁠i doi copii. În 1916 s-⁠a înscris la Academia Teologică din Petrograd; episcopul Mitrofan al Minskului l-⁠a numit unul din cei mai buni clerici. După revoluție, academia s-⁠a închis și s-⁠a întors la Prilepî.

Episcopul

La 7 aprilie 1923 a fost hirotonit la Minsk episcop de Mozîr-⁠Turov, vicar al Minskului, de mitropolitul Melhisedec și de doi episcopi. A locuit la Mozîr, apoi la Petrikov și a vizitat des bisericile, învățând copiii. În 1926 a fost arestat și, la 26 martie, izgonit din Petrikov; în Joia Mare a slujit pentru ultima oară acasă, iar oamenii au mers după el până la debarcader și apoi în apa rece după barca care l-⁠a dus. S-⁠a stabilit la Loev, unde a fost învinuit că a condus în taină eparhia, și la 18 septembrie 1926 a fost condamnat la trei ani de exil în ținutul Zârian. După exil, mitropolitul Serghie l-⁠a numit episcop de Rilsk, vicar al Kurskului.

La 28 august 1932 a fost arestat la Kursk, în dosarul organizației „Ravnitorii Bisericii” în care erau învinuiți mai mulți clerici. A scris că îl știe pe preotul Constantin Odințov din Rilsk ca om cinstit și că amândoi stăteau pe poziția mitropolitului Serghie. La 7 decembrie 1932 Consfătuirea Specială a OGPU l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. În lagăr a purtat o corespondență cu Tatiana Nikolaevna Grimblit, cunoscută pentru ajutorul dat clerului exilat.

În 1937, în lagărul Uhtpecilag, un preot a fost învinuit de a fi atârnat cruci în copacii parcului; martorii au spus că episcopul îl vizitase. La 2 decembrie 1937 episcopul a fost percheziționat și arestat. A negat că ar fi atârnat cruci, a spus că cărțile de rugăciune le primise în colete și le ținea pentru uz personal, iar în preajma sărbătorii nu lucrase la Cibiu, fiindcă era la sanatoriu. La 5 ianuarie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar episcopul Ioan a fost împușcat la 11 martie 1938, la Cibiu, în Komi, și îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Sfântul este pomenit la 11 martie (dată mobilă) și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 iulie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Belarus și la 1 august în Soborul sfinților din Kursk.