Ipatie din Efes

Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie din Efes, episcop, a pătimit în veacul al VIII-⁠lea, în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurul (717-741), împreună cu preotul Andrei. Biserica îl pomenește la 4 octombrie (stil nou).

În tinerețe, cei doi au învățat împreună într-⁠o mănăstire. Ipatie s-⁠a făcut monah, iar Andrei a ajuns cleric și a învățat cu râvnă poporul credința creștină. Când împăratul Leon Isaurul a început să prigonească pe cinstitorii sfintelor icoane, să le arunce din biserici, să le calce în picioare și să le ardă, Ipatie și Andrei s-⁠au ridicat în apărarea cinstirii lor și și-⁠au sfătuit păstoriții să rămână credincioși ortodoxiei.

Împăratul, vrând să-⁠i convingă, i-⁠a chemat la el și a pus o dispută asupra cinstirii icoanelor, în care sfinții au apărat cu putere rânduiala ortodoxă. Mucenicii au fost aruncați în temniță și ținuți acolo mult timp, în nădejdea că vor renunța la credința lor, dar au rămas neclintiți. Atunci împăratul a poruncit să fie chinuiți: au fost bătuți, li s-⁠a jupuit pielea capului împreună cu părul, bărbile li s-⁠au uns cu smoală și au fost aprinse, iar pe capetele lor au ars sfinte icoane. Toate chinurile le-⁠au răbdat cu stăruință și au rămas în viață.

Împăratul a poruncit să fie târâți prin oraș spre batjocura tuturor și abia după aceea au fost omorâți. Trupurile sfinților Ipatie și Andrei au fost aruncate câinilor, dar credincioșii le-⁠au îngropat cu evlavie.