Isaia de la Ostrog

Cuviosul Isaia de la Ostrog (Isaia din Onogoșt) a fost monah și nevoitor sârb, care a viețuit într-⁠o peșteră pe locul viitoarei Mănăstiri Ostrog, între sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și începutul celui al XVII-⁠lea. Este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă. Pomenirea lui este la 11 mai după calendarul nou. Izvoarele noastre nu dau un act de canonizare; cinstirea lui pare să fie, deocamdată, a mănăstirii și a Bisericii Sârbe din Muntenegru.

Se știu foarte puține despre viața lui. Se păstrează știrea că s-⁠a născut în satul Popi, lângă Nikšić, că a ajuns monah și s-⁠a retras în înălțimile stâncoase ale Ostrogului, probabil fugind de ocupația otomană. Acolo a zidit o mică biserică, închinată Intrării în Biserică a Maicii Domnului, în care a rămas până la moarte. Curând după aceea, turcii i-⁠au ars moaștele la Planinița, între Ostrog și Nikšić, ca să nimicească cinstirea lui ca sfânt.

Sfântul Vasile de la Ostrog a ales mai târziu locul sihăstriei lui Isaia pentru a zidi Mănăstirea Ostrog, în veacul al XVII-⁠lea. Nepotul lui Isaia a ajuns ieromonah, luând numele bunicului său. Pe o inscripție de la biserica Sfintei Cruci din Ostrog, Isaia este pomenit ca „sfântul și cuviosul părintele nostru Isaia din satul Popi”.

Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului și Litoralului a spus în mănăstirea Ostrog că Isaia a fost cel dintâi care a slujit Domnului aici în ascuns, că nu se știe nici azi de unde era, dacă din neamul Boșcovici din Orja Luka sau din Onogoșt, ci numai că s-⁠a nevoit aici și a pregătit locul Sfântului Vasile, și că turcii i-⁠au ars moaștele la Planinița, așa cum au ars moaștele Sfântului Sava pe Vracear. Din flacăra moaștelor lui, spunea mitropolitul, a strălucit sfințenia Ostrogului. Isaia nu a venit aici ca să fie slăvit, ci ca să se ascundă de ochii lumii și să fie văzut numai de Dumnezeul cel viu.

Prima slujbă în cinstea lui s-⁠a ținut la 11 mai 2015, la sfințirea unui mic paraclis închinat lui la Ostrogul de Sus, unde de atunci se săvârșesc în fiecare an slujbe pentru el.