Sosipatru din Iconiu

Sfântul Apostol Sosipatru este pomenit în Epistola către Romani (16,21) și socotit în tradiție printre cei șaptezeci de apostoli. Probabil este același cu Sopatru din Faptele Apostolilor (20,4). Este pomenit ca episcop al Iconiei și ca misionar pe insula Corfu. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 28 aprilie împreună cu Sfântul Iason, la 10 noiembrie împreună cu Erast, Olimpa, Irodion, Cvartus și Tertius, și la 4 ianuarie. Tradiția latină îl pomenește la 25 iunie.

Se spune că s-⁠a născut în Ahaia sau la Patras, fiind ucenic al Apostolului Andrei, apoi al Apostolului Pavel, rudă a acestuia, de la care a primit hirotonia ca episcop al Iconiei. După ce a îndrumat mult timp credincioșii de acolo, a plecat spre apus cu Sfântul Iason și, în anul 63, au ajuns în Corfu. Acolo au zidit o biserică în cinstea Sfântului Ștefan, întâiul mucenic, și au botezat mulți păgâni. Stăpânitorul insulei i-⁠a aruncat în temniță, unde au adus la credință șapte tâlhari: Saturnin, Iakischol, Faustian, Ianuarie, Marsal, Eufrasie și Mamiu. Au fost bătuți și iar închiși. Stăpânitorul a poruncit mai târziu să fie aruncați în smoală clocotită, dar, văzându-⁠i nevătămați, a strigat cu lacrimi: „Dumnezeul lui Iason și al lui Sosipatru, miluiește-⁠mă”, iar ei l-⁠au botezat, dându-⁠i numele Sebastian. Se spune că după câteva zile i-⁠au înviat fiul. Cu ajutorul lui, cei doi au zidit în insulă câteva biserici și au trăit acolo până la adânci bătrâneți. Mai spun legendele că fiica stăpânitorului, Kerkyra, convertită, a fost ucisă pentru credința ei.

La Garitsa, în Corfu, se află biserica Sfinții Iason și Sosipatru, unde se păstrează moaștele lor. În tradiția latină se spune că a murit la Beroea.